About me

Just another girl who loves to travel, meet people around the world and get lost miles away from home.

Despre mine.

Ador să fiu fotografiată, dar şi să fotografiez.

Am făcut o obsesie pentru orice apus de soare intens colorat şi reflexii în apă ale naturii.

Pantofii înalţi şi fustele cu talie înaltă mă definesc.

Iubesc dansul în doi şi plimbările lungi.

Mereu cu capul în nori, o romantică incurabilă ai spune, la prima vedere.

Iau decizile care îmi schimbă viaţa doar bazate pe sentimente, dar până la urmă, astea m-au adus unde sunt astăzi. Aşa am ales work&travel în SUA şi aşa am rămas în Emerson, putând să experimentez viaţa în Europa. Astfel am început și cariera de cabin crew cu Etihad, relocându-mă în Abu Dhabi.

Oamenii spun că sunt foarte optimistă, dar, dacă mă întrebi pe mine, sunt cea mai pesimistă persoană din lumea asta.

Mă înroşesc uşor. Foarte timidă la început, stai doar să mă cunoşti mai bine.

Destul despre mine, mai bine să vorbim despre blog.

De ce să călătoreşti? Unde? Ce e de făcut? Cum reuşesc?

Sunt doar câteva întrebări pentru care am un răspuns în “paginile” ce urmează.

Prima călătorie a fost o evadare, un nou început. Ca mai apoi să devină un loc pe care cu drag îl numesc acasă.

De atâtea ori sunt întrebată de ce, de ce mă iau singură şi plec în lume? Nu există un răspuns general. Nu există o reţetă despre cum se călătoreşte singur.

Am fost mereu tipul de fată care îşi dorea să se căsătorească imediat după facultate. Să îşi întemeieze o familie, acasă. Dacă vorbeai cu mine despre ţări străine spuneam în 2011 că eu nu plec din România niciodată. Nici engleza nu mi-a plăcut. Şi-apoi a fost un moment. Nu, nu ăla la care vă gândiţi toţi. Nu dezamăgirea după prima dragoste. Prin asta aproape toţi trecem.

De New York mă îndrăgostisem din Gossip Girl. Am vrut să văd şi eu hotelurile, casele, străzile, tot, tot, unde au filmat. Întâmplarea a făcut să fiu nevoită să merg singură. Nu ştiam atunci că asta va deveni un stil de viaţă. Iar momentul de care vorbeam mai devreme a fost la întoarcerea din New York, am nimerit un avion micuţ, cu cea mai mică scară pe care am urcat, şi până azi, când am ajuns aproape de uşa avionului am rugat pe cineva să îmi facă o poză.. că doar e ultimul pas ce îl mai fac în New York în viaţa asta.. Mai târziu, aşezată pe locul 1 “răsfoiam” fotografiile. M-am oprit la ultima şi, printre lacrimi, primul gând a fost:

Nu, nu e ultima dată când sunt aici. E doar prima.