Pa’lante con la libertad de Cuba

 

Whenever I watch this I feel the Cuban vibe! You cannot not move your body, or it’s just me dancing in my room now?

*** Thoughts on the road.

When you find a cute guy on the flight, well in the bus, you’re next to each other, but you just do your best to read his name on the boarding pass, why would you say hi?! Pause right there, world map tattoo on his arm, I’m in love… for about 2 seconds. Ah, and those blue eyes.

After landing in Spain there’s a long waiting time for me in the airport. That made me so hungry, should I have a huge jamon sandwich, no no, let me grab a coffee and eat later. After my Los Angeles flight, with the sleep on the rest, then the 3 hours on the MAD flight, I really needed it in order to see where I’m walking even. I just raised my eyes whenever I hear Romanian from the people flying Tarom to Bucharest or Bacău.

That moment when the flight attendant comes to you and says “we have only beef left”, then you finally get how your own guests feel. But hey, I found out where is the pineapple everyone is asking for. They’re keeping it in Spain, or on Air Europa to be more precise. The sweet thing though, I’m just happy we don’t have it because I would eat it like crazy. It tastes like honey cake, my favorite in the UAE.

Staring at them, I realize I am proud and happy with this job.

La Habana, at landing –  all I could see was the sunset and huge plantations.

First thing that caught my attention was in the airport, the police woman here have fake very long nails, heavy eye makeup and, the best, the shortest skirt ever for a uniform, just under the ass, plus super tight.

Later on, I noticed school uniforms are the same. Maybe it’s because of the heat.

One thing that bugged me constantly was that they don’t have the notion of closing a window. Not for cars, nor at home, reason why I had a constant head ache.

They talk so much, like back home in the country side, where there must be said an opinion about everything.

They collect glass bottles in return for money. I do remember my grandpa doing the same when I was little. If you go to a pastry place, take a peace of paper or a plate, really, you won’t get a plastic bag, ever.

Wasn’t born in those times back home but I was told a lot about it more than I wanted to hear sometimes. The cooperative where on paper they get a specific amount of flour, rice, meat, sugar.

Poor pig, you find him in pieces everywhere.

 

The market is same, same. They also have fruit stands here and there.

They sell syrup by the bottle, ahh, childhood taste!

It was easy to walk around everywhere and people were so nice and helpful all the time.

Of course, single pretty girl walking alone, I was asked out a few times and offered free tours in the shiny lovely cars. What to do my friend?! Just smile and enjoy it.

I don’t know if it’s my friends in Abu Dhabi or these last trips in the land of indecent dressing up, but I sure did change my wardrobe, feels good to be a little bad. I just forget from time to time.

The beach I went to made me fall in love. I mean, I was looking at my pictures back home and thought, I used no filter on this, it’s amazing. Also the sun did something. No idea what that was, but looked like this.

It’s called Santa Maria del Mar, quiet and cute for a chill day in the sun. Took a taxi there too, 10 CUC per ride.

But then a bus in town is 1 cent of Moneda National, about 300 of those make up for one CUC-convertible(a little stronger than the US dollar). Crazy costs. From the cheapest to the tourist’s fares. They need to make money somehow.

It’s safe. Really safe. Yes, you get called names , bonita, preciosa, querida, necesitas compania, que handas sola?, on the street, but if you know Spanish, therefore you know what they’re saying, you can relax, or at least I did, because, sure as hell felt safer than the around the stupid guys back home and their cheep lines.

Malecon street is the reach one, with fancy houses and probably internet on cable. The most touristy Old Habana gets your heart just for the well maintained old Mercedes parked in line.

Near there, in the park, I bought a card, under the table, for one hour of internet. Most crowded parks ever, Cuban parks. Why under the table? Well, there was this group of guys who seemed to be chilling out but they were selling them half price and hiding from the police. No Spanish, no card though.

I’d always go for Habana libre. There’s where the life happens.

Just before leaving I went with the people from the hostel/casa particular I stayed at, to Fabrica del Arte. Great live music, but mostly tourists, I got to enjoy the real Cuban rhythm only in daytime.

And I also asked for breakfast before leaving. Even on the plate you can see like exact portions of everything.

Back to the airport, I took a taxi with US dollars on me. It’s 20 CUC per ride. Convinced that some taxi driver there will change them for me, at a worse rate but it’s ok. Surprise! Empty. So the driver says, go to the exchange place, I’ll wait for you. 8 times of 10 you might be left without a thing if you do that, and yet, poor guy was waiting in the pouring rain for me. Such a sweet man.

The only well worth souvenirs from Cuba were the Cuban cigars, of course, alcohol as well, but I was facing too many flights, that just made me give up.

Later, to Cancun, Interjet took me with a drink and some snacks, and some tiny cute Mexican crew.

I feel like just packing now and have a little more of it, more of the poor and simple, but also more of the rich and exotic.

Romanian’s on today! 

Gânduri de pe drum.

Când ai pe zbor un tip drăguț, mai exact, în bus, în drum spre avion, și stați îngrămădiți iar tu, în loc să zici un “hi” amărât, te chinuie talentul și încerci să-i descifrezi numele de pe boarding pass. Și nu era unul simplu. Apoi îți rămân ochii pe brațul lui, are un tatuaj cu harta lumii, de toată frumusețea! Aș zice să-l păstreze alb negru, operă de artă, pe cuvânt! Da, e o idee să colorezi locurile în care ai ajuns, dar să nu ne plimbăm cu un curcubeu de braț.

Madrid, până-mi aștept Air Europa bat aeroportul în lung și-n lat. Ce-i frumos e că poți să ieși oricând la aer și au net bun. Apoi sandwish’urile cu șunca lor tipică. Doar de-o cafea aveam nevoie însă, după orele de somn din rest din zborul de Los Angeles și cele 3 de pe zborul de acum, abia mai vedeam la doi pași. Reacționam când îmi auzeam limba din grupurile de români ce se-ndreptau spre București sau Bacău.

Știți momentul ăla când vine stewardesa la tine și-ți spune “mai am doar vită, e ok?”, atunci înțelegi prin ce trec pasagerii tăi. Și ce să vă spun! Am găsit sucul de ananas! L-au păstrat pe tot în Spania, mai exact cu Air Europa. Și desertul din meniu e un fel de tort de miere pe care-l ador în Abu Dhabi, bine că nu-l avem.

Privindu-i îmi dau seama că îmi place jobul meu și sunt fericită cu el.

Havana. Aterizăm. Apus și plantații imense, atât vezi pe micuța fereastră. În aeroport mi se lipesc ochii de fustele fetelor de la frontieră, care abia, abia, ajung sub fund. Și cât machiaj pe fața lor, să nu se aplece cumva, că sigur pică ceva. Și unghii false, infinite. Latino all the way. Mai târziu am văzut uniformele de la școală, la fel de scurte. Poate e de la căldură, hai să le găsesc o scuză.

Noțiunea de geam închis nu există în Cuba. Nu tu geam la mașină, nu-l închidem nici acasă, și ui așa am avut o durere de cap permanentă.

Atât vorbesc, de te obosesc. Pentru orice nimic au ceva de zis, ca la țară, când e frumos să vezi ce face capra din curtea vecinului.

Să îmi spună mie cine nu a folosit măcar o dată un telefon de tipul acesta, la noi sunt obiecte de decor pe câte o clădire, în Cuba însă, încă, e foarte solicitat.

Din observații mărunte, colectează sticle de sticlă la schimb pentru câteva monede. Îmi amintesc cum mergea și bunicul cu sticla de bere înapoi la magazin. Dacă mergi la patiserie, ia cu tine o hârtie/farfurie sau pungă de acasă, abia cu puțin noroc primești o bucată de hârtie pe care să pui bunătățile foarte ieftine pe care le fac.

Nu am prins timpul ăla, dar am auzit multe despre cooperativă, aici au un ticket cu care merg și primesc o anumită cantitate de făină, zahăr, ouă, orez. Carnea de porc e la ea acasă, stă bietul tolănit pe toate mesele.

La piață e ca la noi, poate 2-3 fructe în plus. Și au tarabe cu fructe pe ici-colo.

In trecere am văzut că vând sirop la sticlă, ah, gustul copilăriei!

A fost ușor să bat orașul în lung și-n lat, toți cu bună intenție să-ți vină în ajutor. Bine, fată drăguță, singurică, am primit invitații în oraș și un tur gratis cu unul din automobilele mele preferate. Ce să și faci?! Zâmbești și profiți, măcar atunci, că altfel, sunt dezastru.

Santa Maria del Mar e cea mai apropiată plajă de Havana, atât de liniștită și primitoare.

Iar când, tolănită mă bucuram de soare, observ pe cer asta, nu tare știu să explic ce se-ntâmplă aici.

Acolo am ajuns cu taxi, 20 CUC dus-întors.

În oraș, cu busul, plătești pe tură 1 cent în Moneda Națională care e cam 300 CUC(convertibil, cam aceeași valoare cu dolarul american). Puțin derutant, de la cel mai mic tarif, la cel de turist, cum să facă și ei bani altfel?!

E sigur, foarte sigur. Și seara, liniștit să te plimbi. Că auzi un bonita, preciosa, querida, necesitas compania, que handas sola, nu-i o noutate, cel puțin nu pentru românce. Ăștia mai sunt și simpatici, nu se agață enervant de tine. Dacă știi spaniolă e perfect.

Malecon e zona bogată aș zice eu, casele arată altfel, nu se potrivesc în decor, probabil au și internet prin cablu. Nu vin locatarii în parc la internet pe cartelă. Da, cam așa stă treaba aici.

Cea mai turistică parte e Havana veche, ce te cucerește cu Mercedes’urile sclipitoare parcate in linie.

Prefer Havana Liberă, unde găsești cubanezul tipic, acolo am stat.

Înainte de plecare am mers la Fabrica del Arte, recomand și nu. Frumos că au concerte live de toate genurile, dar e plin de turiști, abia dai de ceva autentic.

De la decență exagerată am picat în dezmăț total. Nu știu dacă cercul de prieteni din Abu Dhabi sau ultimele vacanțe, dar ceva sigur îmi influențează vestimentația, dulapul mi-e cu susul în jos.

Înapoi spre aeroport aveam pentru taxi doar dolari americani, cu gândul că deh, mi-i schimbă cineva, la fel ca la sosire. Da de unde, pustiu. Și asa m-a așteptat taximetristul, tare simpatic omul, să-l las eu cu bagajele mele în parcare până merg din casă de schimb în casă de schimb, da de și lucrează cineva. Nu cred că aș face asta la mine acasă, să fiu sinceră cu voi.

Îs teribili oamenii ăștia. Știți sistemul de la sat în care bați la poartă și aștepți să te servească cineva la magazin, dacă are chef acum, dacă nu în jumate de oră. No așa se prezintă ei. Pe moment e enervant, dar privit de departe nu-i atât de rău dacă-ți intri-n ritm.

Spre Cancun am zburat cu Interjet, surprinsă mă trezesc din somn să primesc de la stewardesa mexicancă micuță, un suc și o pungă de chipsuri.

Încă e neatinsă de publicitate, dar americanii vin cu forțe proaspete. Au făcut treabă bună cu video’urile astea, îmi vine să împachetez la loc și să pornesc înapoi în paradisul automobilelor de epocă și al oamenilor fericiți cu puțin.