Across the plains of Texas

 

One step in my room and I’m just amazed. So cozy, I almost feel I don’t wanna leave it, but come on, I’m in my favorite country, can’t waste any time. But we all should eat first, right? Some quesadilla, thank you.

I get into the bathroom, awww, the lock, rotate and push. How I used to love the system. Next step. Wash my hair. Can I take some water back with me to Abu Dhabi? Pretty please!

And then thoughts were flooding my mind. 

I need someone who hugs me tight in his arms, but lets me on my left side because he knows I hate sleeping in any other way;

I need someone who wakes up wanting me,

I need someone who’d be proud of what I think and do,

I need someone who’d adore the way I look all dressed up and who’d be scared to lose me,

Because, even then, I’d still love him harder than he would.

That’s what I got from my trip to Dallas. Crazy, right? Normal people just get magnets and cowboy hats.

One step in the Waffle House and it all came back to me. I don’t crave the waffle as I used to, but I sure miss the spirit of the place. With all it’s country music I love now.

I made something great of myself while living that experience, why spoil it now with my lesson learned?!

So I’ll see you tonight, we’ll dance till closing time and I won’t be shy like I tend to be when you’re around. You’ll see again that you can have me whenever.

I think I made my choice. I’m done asking, I’m just giving. I’ll just live.

I’m not one of those who hopes, but never expects. Hell, I’m not gonna hope for you to wake up one day and want me. I’m expecting you to do so. And you will, but too late.

I’m expecting you to tell me “you silly, don’t write that, it’s wrong” or “hey, loved that line”, but even for that you’ll be too late.

US thought me I love for two, but I must expect that back, not share it.

US thought me I can smile from the little things and enjoy life even if you’re not in my arms at 2am(local time, that is).

US thought me to appreciate all I do and love the job and walk away if I don’t enjoy it anymore.

US thought me I’m allowed to be down, but all moments can be sweetened with a walk in the sand or a breath of fresh mountain air.

It can be any place for you, but that’s the one that made me, me.

Ready to go explore this new city!

And I’m proud of them, Americans.

Like the man we met in the bus station. He approached us because we were there speaking in Romanian and he got curious. We listened to his stories for about one hour, we even missed one bus by doing so. He was proud he studied French and Spanish both in high school. Then about living in Europe. Also, how he was a paramedic and brought babies in the world. Or saved a woman from an accident. Also for over 10 years he’s been an engineer in aviation. As he said, if I’d tell you what I was doing, I’d have to kill you. Ah, almost forgot. We all have hobbies. His, was to aim and shoot for fun. You know how they get permit for guns so easily over there.

Or the people in the Waffle House. The chill atmosphere in there. The “I don’t care, it’s just a job” attitude. But then like that, you enjoy it.

For this US flights I’ve been waiting like they’re the best thing. For me they are. Even the flight was ok, can’t complain. You have no idea how many times I booked then canceled flights to New York, just because I wanted to fly working the flight not just visiting. So there’s that. Free to visit now. Among other places on the American Continent.

Dallas. Downtown is all about tall buildings that make up a pretty skyline, that I didn’t see from far because they said it’s not a good area to go. Eh, next time.

It was raining now and it got pretty foggy so everything looked never ending.

There’s this huge eye that’s some sort of a monument for them. It’s creepy.

Walking down the street we reached Deep Ellum.

Me and my graffiti, I had to see this. Like tourists, pictures and pictures with all faces and stories. Some cars were in the way, but what to do.

It’s all about love! And my messy hair, and … life.

Eh well, I tried, but she had an amazing face to compete with.

About cars, apart from my favorite trucks they have just expensive cars.

I know nothing about this subject, but I know when one is way too much.

Again, I could honestly live here. In a small wooden like house. In a cute neighborhood, with same same looking houses, with a huge truck in the front.

We ate at a barbecue place, typical American restaurant. “Do you think you can eat that much?”

As you know me, we walked by the JFK memorial and Museum. Close by is the Greyhound station, lots of homeless around. But it’s good to know you can take a bus from here to Houston, New Orleans and others.

This looked like New Orleans’s St Patrick’s, or just some forgotten winter decorations.

Later I couldn’t skip shopping in Walmart. I never miss a supermarket, but this one, has something special. Might be the full trolley stopped in front of it in hot days back down in Florida, with me next to it waiting for someone to pick me up and take me home.

Who would know, there’s the pineapple juice they were asking for on the flight!

Before leaving we went to the mall close by, but went in by the office side. Oh my God. You don’t know how much you miss something until you face it again. They weren’t messing around when they said so. I totally can see myself back there in a few years. But today, today I’m just happy doing nothing, loving the sun, by the pool.

I must add, there I found that kind of dress, the one you just see and you know how the night is gonna go. So after another 15 hours of working on the flight I had no choice but to go out dancing.

Leaving the Rodeo and the country night out for next time, now all we did was walk the big city streets and shop like crazy.

Romanian version

Un pas am făcut doar în camera mea și am rămas uimită. E atât de primitor că nu îmi vine să mai plec de aici. Dar după cum știm, sunt în țara mea preferată, trebuie să fac “efortul”.

 

Intru în baie și privesc încuietoarea, ah, rotești și apeși. Câtă mirare pe mine acum 4 ani când am văzut-o întâia dată. Ce sistem minunat! Mai ales când uiți cheia acasă pentru că nu ai nevoie de ea la plecare, nu?

Pasul următor. Apa. Un păr așa de moale că îmi vine să iau câteva sticle cu mine înapoi în Abu Dhabi. Am răsfoit meniul după ce am dormit puțin. Trezită de foame după 4 ore de somn dulce, privesc pe geam. Bate un vânt puternic, parcă și plouă, nuuu, atât îmi lipsește, să merg acum până la Walmart(care da, e la 5 min), dar să mă pierd în intersecții până acolo. Room service deci. Quesadilla părea cea mai bună alegere.

Și încetinel gândurile își fac loc în mintea mea.

Am nevoie de cineva care să mă strângă tare în brațe, dar să nu îmi deranjeze somnul de pe partea stângă, pentru că nu mă odihnesc altfel.

Am nevoie de cineva al cărui prim gând, când se trezește, e ca mă vrea.

Am nevoie de cineva care să fie mândru de ceea ce gândesc și ceea ce fac.

Am nevoie de cineva care adoră felul în care arăt și care se teme de gândul că ar putea să mă piardă oricând.

Deoarece, și după toate astea, tot eu aș iubi mai mult.

Dar să nu-mi mai dai târcoale, cum se zice în popor, nu doar ușa o să-mi fie închisă, ci pereții mai înalți și groși ca niciodată.

Cam asta am gândit eu în așternuturile din Dallas. Oamenii normali iau un magnet și o pălărie de cowboy, nu? Gata sunt acum de drum în noua destinație.

Un pas în Waffle House și eram înapoi în 2012. Pofta de waffles e departe de ceea ce a fost, dar cu siguranță îmi lipsește starea de spirit de acolo. Am făcut ceva frumos din mine trăind experiența aceea, “un cineva” de care sunt mândră.

Am ales până la urmă, după nopți și nopți nedormite, după zâmbete prefăcute la bord, după lacrimi vărsate, am ales să nu mai întreb, să ofer doar și să trăiesc.

Nu sunt din acele persoane care speră, dar nu își fac așteptări. Da de unde. 

SUA m-a învățat că iubesc pentru doi, dar trebuie să dau înapoi, să țin pentru mine, nu să împart.

SUA m-a învățat că pot zâmbi din lucruri mici și pot aprecia viața, chiar dacă nu ești în brațele mele la 2 am, local time.

SUA m-a învățat să apreciez tot ceea ce fac și să-mi iubesc jobul, sau să plec când nu-mi mai place.

SUA m-a învățat că am voie să fiu tristă și dezamăgită, dar oricând totul devine dulce și ușor cu o plimbare în nisip sau o gură de aer curat din vârf de munte.

Poate să fie orice loc, dar asta m-a făcut pe mine, mine. Și sunt mândră de ei, Americanii. Ba mă și enervez dacă ai ceva de rău de spus despre ei.

Precum bărbatul ce l-am întâlnit în stația de bus. S-a apropiat de noi pentru că vorbeam în română și a fost curios de unde venim. I-am ascultat aventurile vieții mai bine de o oră, am și pierdut un autobuz în timpul ăsta. Era tare mândru că în liceu învățase franceză și spaniolă. Și de cum a trăit el în Europa. Sau că a fost paramedic o vreme și câți copii a adus pe lume. Sau cum a salvat o femeie de la moarte când a întalnit un accident în drumul său. Ne spuse și că a fost inginer în aviație, da, omul ăla care știe mai bine decât piloții ce se întâmplă acolo. Dar lucrase în partea militară, știm cum sunt lucrurile astea, secrete și iar secrete. Așa și cum toți avem un hobby, al lui era vânătoarea, iar noi știm că în zonă oricine are permis de port-armă.

Sau oamenii din Waffle House, atitudinea de “nu-mi pasă, e doar un job”. Dar și așa, îl fac cu drag. Mereu primitori, nu contează în care clădire ai intrat, din ce stat. E plin de francize, dar să ne uităm la McDonald’s, găsești fel și fel de oameni. Nu te poftește un zâmbet înăuntru ca aici.

Pare-se că e primăvară aici. Trebuie să verific calendarul mai nou, sunt cam pierdută când vine vorba de câte grade au oriunde în lume.

Înainte de plecare am mers până la mallul din apropiere, dar am intrat pe la birouri. Bună asta, cu nu ai idee cât de tare ți-a lipsit ceva până nu ai dat de situație iar. M-aș vedea poate după un birou în câțiva ani iar. Dar azi, azi mă bucur să nu fac nimic, să iubesc soarele, la piscină.

Pentru zborurile de SUA am așteptat ca pentru pâinea caldă. Până și zborul a fost ok, nu pot să mă plâng. Nu aveți idee de câte ori am rezervat un bilet spre New York și apoi l-am anulat, pentru că am vrut să o fac pe asta, să lucrez pe zbor, nu doar să vizitez. Deci la drum cu mine acum, pe lângă alte locuri de pe continentul American.

Zona de skyscrapers din Dallas e simplă, cam atât, clădiri înalte frumos aranjate.

E un loc, peste pod, de unde poți admira totul, dar se pare că e periculos, mda, pe altă dată. A plouat și ceața s-a lăsat destul de mult, iar eu, care văd tot romantismul într-un loc în ceață, eram cea mai fericită.

Și parcă nu se mai termina clădirea asta!

Apoi au ochiul ăsta uriaș, un fel de monument, te sperie puțin.

Tot în față pe Elm Street, am ajuns în Deep Ellum, unde tinerii ies în oraș, la un pahar de vorbă.

Ne-am așezat și noi la o coadă imensă, pentru că ni s-a spus că au cel mai bun grătar.

Așa a și fost.

Ce știți voi, mi-am găsit iubit. Puțin rece, dar ne descurcăm.

Grafitti simpatic, puțin mai bun cel din Sao Paolo, aș zice.

Pe lângă mașinile uriașe, ale mele preferate, au doar mașini scumpe, nu le am cu astea, dar văd și eu când ai dat o avere pe mobilul ăsta colorat cu 4 roți.

Of, of, ador casele colorate!

Aș trăi acolo. Într-o casă mică ce pare de lemn. Într-un cartier retras cu case identice. Cu un scăunel în față și o mașină albă imaculată.

Ne-am plimbat doar pe lângă JFK Memorial și JFK Museum. În apropiere e și Greyhound station, pe lângă toți oamenii vagabonzi, găsești acolo o variantă de a ajunge în Houston, New Orleans și altele.

Categoric, am mers la Walmart. Cum să îți fie dor de un supermarket?! Poate vinovată e amintirea serilor în care așteptam cu căruțul plin, să ne culeagă cineva, că suntem la o oră distanță de casa noastră simpatică din Panama City Beach.

Înainte de plecare am găsit la mall o rochie, acea rochie pe care atunci când o vezi deja îți imaginezi cum se va termina seara. Păi nu?

La rodeo sau o seară country autentică oi merge data viitoare!