Frozen, special edition (Into the Glacier)

 

Matinali din cale-afară, pentru că eu citesc prost indicațiile pentru turul în ghețar. Rezervarea la ora 1. 2h din Reykjavik până la Husafell și 2h 30 de acolo la ghețar. Well, poate scria că din Reykjavik sunt 2h30 în total. Așa ajungem să ne spună domnul de acolo că suntem prezenți cu 2 ore mai devreme, dar a existat disponibilitate și pentru perioada respectivă. Bravo Andreea! Ești dezastru.

În spatele nostru, în autocar stă un cuplu, nu pot să nu-l ascult pe tip. Parcă e vocea din reclamele ” x, știți cum funcționează? Dați-mi voie să vă explic!” Teribil!

Iarnă! Acum realizez, prima zăpadă pe … jumătatea asta de an? Bietul meu corp, nu mai știe de el, ce zi sau noapte, ce vară sau iarnă, în fiecare clipă e ce-mi trece mie prin cap să fie, numai cu o seară înainte.

Agitație mare. Ne echipăm, mănuși, bocanci, căciuli și sus cu noi în uriaș.

Genial! Un accent american liniștit îmi pare mie că are ghidul nostru.

Un tunel ne conduce înăuntru, tunel după care dimineața au săpat cu busola, intrarea fiind acoperită de nămeți. Fugi d’aici! Dar după o oră în ghețar, ieșim într-o furtună de zăpadă. Ok, avea dreptate, șansele să-și piardă intrarea sunt mari.

Amenajarea lui au început-o în 2010 și terminat-o în 2 ani(dacă am reținut bine), totul a început din ambiție și s-a terminat cu reușita primului și celui mai mare tunel dintr-un ghețar, făcut de om, sau așa spun ei. Sub propria lui acțiune a creat o crevasă în structura sa, încât au modificat puțin tunelul inimă pe care îl aveau în plan.

Totuși munca lor se topește, la propriu, datorită încălzirii globale, la bietul ghețar strănepoții mei nu vor ajunge. Imensa calotă de gheață se extinde, se contractă și pulsează continuu, în ritmul lent, însă uneori violent, al unei inimi vulcanice, spune lectia de geografie de azi. De privești al lui perete, poți face diferența între straturile de zăpadă, gheață sau urmele lăsate de fiecare erupție vulcanică.

Cel de-al doilea ghețar, ca mărime, din Islanda, de 1355m, Langjökull îl cheamă. Cu o suprafață de aproximativ 950 km². “Își duce veacul” pe un masiv munte de hyaloclastite, specific reliefului glaciar. Partea sud-vestică se numește Geitlandsjokull, iar într-o zi cu cer senin priveliștea ce ți-o oferă e incredibilă! Partea sudică e a micuțul trol, Thorisjokull, spune legenda, omulețul ce locuia în valea verde din trecătoarea aflată între ghețari. Singurel.

Scump. Dar asta e. Nu te mai uiți la bani după o vreme. Fericirea de copil alunecând pe gheață sau explorând tunelul alb, e neprețuită! Poți alege un tur cu elicoperul sau unul cu snowmobilul! Pentru detalii contactați Into the glacier.

P.S. Au și o capelă, dacă cuiva îi vin gânduri nebune!

Devreme am terminat ziua. Păi, ui, indicatorul spune că urmează o cascadă, Hraunfossar!

Ne bârfesc acolo în depărtare. Mnea, just kidding. Nu au vrut să fie în cadru. Ooops! They’re cute!

Iar ne vezi pe marginea de stâncă și mult după sfoara cu “nu trece de acest punct”. Eh. Unde e farmecul dacă nu riști puțin?

Trecut-am azi și prin cel mai lung tunel subacvatic islandez, Hvalfjörður.

Mândria profesorilor de geografie suntem noi. Hm, să-i scriu domnișoarei diriginte oare ce mare exploratoare am devenit? O parte din interes vine și din modelul oferit de dânsa, mi-a fost dragă lumea, partea politico-economică mă chinuia pe mine.

Un road trip e tot ce-ți trebuie în Islanda! Nu te saturi să privești stânga-dreapta! Și are atât de multe de oferit! Ski iarna! Aurora boreală dacă ai noroc. Noi am tăiat drumul pe la jumătate deci ne-a rămas mult teren nexplorat.

Apoi unui zbor spre Groenlanda cine i-ar spune nu?