Belgia
nothing to hold on to

nothing to hold on to

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2016/06/35-hours-in-seoul-south-korea/” url_new_window=”on” button_text=”a Romanian around the world, first stop: Seoul” use_background_color=”on” background_color=”#9d4ba0″ background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

Hey, don’t go!

There’s English somewhere around the middle section … keep “reading” the Romanian part and please do enjoy my memories till you get there!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

De astă dată chiar mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit Europa. Încă din clipa în care am văzut primul pasager am simțit că e un altfel de zbor, nimic din ce am avut până acum. Și meniul e puțin diferit, dar nu deschidem subiectul. Oricum, BRU e un zbor ușor, plăcut, îl mai vreau!

Datorită evenimentelor triste din ultima perioadă e puternic recomandat să nu părăsim hotelul, iar dacă o facem trebuie să fie un motiv puternic și trebuie lăsate date de contact. Înțeleg situația, iau mijloacele de precauție, deci respect regula și am grijă de mine.

Întreb despre drumul până la stația de tren, ajung acolo și dau de un amărât de aparat de bilete la care poți să plătești cu bănuți sau card. Card să fie. Ajut un domn ce nu-i dă de cap, începem să povestim, mi-a lăsat o carte de vizită. intră și vezi! Așa ca să vedeți ce oameni interesanți întâlnești când pornești la drum singur și dispus să socializezi. Aceste persoane îți rămân în minte.

Dacă cobori în Bruxelles Central și pornesti într-o parte, ajungi la Palat.

Peste drum e un parc uriaș. Un semafor cu timing mi-a fost de folos să stau în mijlocul străzii pentru o fotografie. Nu-i așa că e o idee bună? Sigur, vreo 3-4 șoferi mi-au zis vreo două dar le trece.

Tot în față de mergi, ajungi la Palais de Justice.

In cealaltă direcție e Grote-Markt.

Am intrat și într-un locaș de cult, pare-se, mi-au lipsit și acestea.

Centrul turistic vechi e plin de cafenele, restaurante, magazine și mulți mulți oameni veseli și optimiști, nu cum ne imaginam de-acasă!

Cu toate că ploua mărunt din când în când, centrul capitalei era plin de viață! Recunosc, e prima dată când mi-am exersat franceza ruginită “bojour”, “merci beaucoup” “au revoir”.  Nu e mult de povestit. Am stat și am privit mulțimea, ori m-am pierdut eu însumi în ea.

Nelipsita porție de cartofi prăjiți a fost și ea în meniu!

La vremea ploioasă și mult râvnită adunăm doza de blonzi cu ochi albaștri, ajung astfel la un total suficient pentru “rezerva de dor” de următoarea lună.

La ce concluzie am ajuns aici? aaa… Renunț.

Am avut clipa aceea în care mi-am dat seama că nu mă așteaptă nimic acasă, nu am nimic de care să mă agăț, la care să visez cu ochii deschiși. About time, one would say. Și totuși. Am fluturi în stomac la vederea peisajelor și oamenilor. Simt că aparțin locului. Categoric, olandezii, spaniolii și britanicii și-au bătătorit calea spre sufletul meu, iar acum stau frumos asezați lângă bucățica Romaniei și cea a Statelor Unite ale Americii.

Sătucul acesta e frumușel rău! Și verde!

Mă gândeam să mai recunosc ceva.

De ce încet încet mi-am croit drumuri spre o altă carieră, una prin care pot să descopar lumea.

Uneori mi-e dor de formule matematice, de orele petrecute cu creionul și guma în fața unei foi cu pătrățele.

Alteori mi-e dor de scripturi pe care prea puțin am avut răbdare să le înțeleg.

Dar în ciuda satisfacției pe care ți-o aduc, ah, și a sumelor materiale, nimic nu se compară cu bucuria pe care o ai când descoperi fiecare colțișor al lumii! Totul conduce la descoperirea propriei persoane. Mi-e teamă să recunosc, dar așa cum nu mai eram eu, după ce m-am întors din SUA, acum nu mai sunt eu, cea de la Cluj.

Așa că, mă găsiți aici, un om nou, pregătit să vadă lumea, cu bune, cu rele.

English version.

This time I understood how much I’ve missed Europe. From the moment I saw the first guest on board I felt different, so close to home. The menu is also a bit different, but I won’t talk about it, is not the place, nor the time. Anyhow, easy pleasant flight this BRU. Due to the sad dangerous events taking place in Belgium we’re told to stay in the hotel, only in case of an urgent need to leave you can do so, but you must leave contact details and information within your crew.

Following the rules, I later manage to find the way to the train station. There I found a small machine working only with coins or card. Card will be. I help there a very interesting man, he left me his information, check it out yourself! What type of people you meet when you decide to venture in the world and not only be scared of it.

Once you stop at the central station, heading one way you get in front of the huge Park, right next to it, there’s the Palace.

I pushed the traffic light button only to be able to stand in the middle of the street for this picture. Crazy right? But worth it.

More to the end I know you’ll find the Palais de Justice.

In the other side is Grote-Markt.

The old touristic center is full of cafe places, restaurants, street food places, shops and a considerable number of locals and tourists wandering around.

Even under the tiny continuous rain, the capital was under a wave of hope and cheerfulness.

I admit this was the first time for me to say ” bonjour”, “merci beaucoup”, “au revoir”. I also did get my dose of blue eyed blond guys for the next days, hopefully not to long though.

Not much to talk about. I was standing there, staring at the crowd, or getting lost in it. Honestly, also finding some reasons to my late months feelings.

You know what?! I’ve just let go.

That moment when you realize there’s nothing waiting for you back home, there’s nothing to hold on to, and to keep you sad and dreaming wide awake about.. and still.

You get butterflies from walking these streets, some unknown faces can wake these feelings in you. You belong here and you know it. So yes, girl, there’s more to your life than that one person, there are a few other Europeans that got a place in your heart and because of them, UK, Netherlands, Belgium, Spain feel like home as much as Romania and the US do.

Isn’t this village just pretty? I love it!

I thought about admitting something.

Why slowly I walked towards a new career, one revealing the world.

Sometimes I miss the math formulas, the hours spent in front of the dots of a white paper holding a pen and an eraser. Other times I miss scripts I didn’t ling long enough to learn too much about.

But despite the satisfaction those bring, plus the substantial material advantages, I can’t compare it to the joy of getting to know the world and it’s inhabitants while knowing a new version of yourself every single day.

I was afraid to admit, but same as I wasn’t the same after the US work and travel period, now I am not the same after leaving Cluj behind.

But I’m ok with it, ready now for this new world of travel and hard work.

[/et_pb_text][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/09/walk-with-me-in-bruges/” url_new_window=”on” button_text=”visit magical Bruges ” use_background_color=”off” background_color=”#e8aee1″ background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″] [/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *