35 hours in Seoul, South Korea

 

27.05.2016

E primul meu zbor lung, de noapte, aterizăm și noi după 8 ore de activitate. Cred că e unul ușurel, oaspeții dorm mai tot timpul, unii și refuză să mănânce, iar cei care o fac sunt extrem de politicoși. Preferă sucul de portocale sau cel de mere, spre bucuria mea, că nu-l pot suporta pe cel de roșii. Micul dejun din zborul de retur include o muffin pe care aproape toți o refuză. Am văzut că nu stau bine la capitolul ciocolată, felul dulce principal e un fel de waffle/gogoașă cu miere. Miroase excelent, dar pare prea dulce, chiar și pentru mine!

Abia așteptam să ajung la autocar și să pornim spre hotel. Sinceră să fiu nu am studiat nimic despre partea asta a lumii, nu m-a atras, până acum. Așa că nu vă imaginați cât de uimită am rămas când am văzut cât e de verde! Extrem de mulți copaci, iar în depărtare se vede mulțimea de clădiri înalte. Drumul deja mă face să zâmbesc, atât urcăm dealul ăsta de mă simt din nou în Cluj! Iar în stanga, dreapta străduțele foarte abrupte au extrem de multe baruri și cafenele. De îndată ce coborâm din autocar inspir aerul de primavară târzie! E minunat! În sfârșit nu mă sufoc. Și pot să-mi port hainele! Nu știu restul, dar eu cu problema asta mă lupt zilnic.

And then I get this! Parcă ți-ai petrece toată ziua în patul ăsta!

Moving on … orice om normal doarme puțin după atât zbor, eu nu. Fac un duș și-s mai fresh ca niciodată, după 24h nedormite. Ies cu o parte din colegi pe Myeong-dong, aduce a Times Square. Un cartier cu enorm de multe magazine și tarabe cu mâncare de stradă, șosete și alte suveniruri. Un labirint, if you ask me.

Da! sunt obsedați de șosete, cu tot felul de personaje din desene, căței, pisici, la 1000 krw(1$) bucata.

Haine, cum să uit, au și tarabe cu obiecte vestimentare, dar când le vezi cât de slabuțe sunt majoritatea femeilor îți iei gândul de la ele. Foarte finuțe și drăguțe oricum!

Apoi mâncarea din stradă, cam toate sunt prăjite, la cutie, pe băț sau cine își amintește scoicile din Costinești, cât palma, cu alte scoici mici în ele, no cam așa sunt aici, gătite. Am vrut să încerc dar m-am rezumat timidă la creveți, ce stiu că-mi place, pentru prima dată, cel puțin!

Băuturi de fructe la pungă, mi s-a părut tare amuzant felul în care le servesc. Vouă nu?

Renumiți pentru cosmetice, cedez și eu și cumpăr un gel pentru față cu aloe vera, sa vedem de au dreptate! Și produse pentru îngrijirea părului, nu de alta, dar când te muți în EAU rămâi fără par de la apa lor minunată. Așa FYI, pentru doritori.

Ochelari îmi cumpăr data viitoare, de am noroc de una! Sunt foarte iefini și au multe multe modele.

Îmi place stilul lor. Cămășile lungi, largi, albastre/gri/albe predomină. Le place eleganța, câțiva pantofi mi-au atras privirea.

Deci orinde privești doar cupluri zărești! Sunt atât de drăguți împreună! De orice vârstă, mereu se țin de mână! Sau poate și faptul că în Abu Dhabi nu e permisă afecțiunea în public, m-a șocat puțin mai tare? Posibil.

Ne întoarcem la hotel cu shuttle’ul asigurat de ei, doar ca să pornim iar la drum. Eu cu una din colege. Atât de simpatică e! Partea asta e cea mai frumoasă la jobul nostru, când găsești un om ca tine, cu enorm de multe povești, timpul zboară. Nici nu-ți dai seama cum i-ai spus omului de lângă tine ceva ce prietenul tău cel mai bun de acasa nici nu știe. Când împarți o pasiune e cel mai frumos. Da, o să dai și de cei care sunt doar pentru bani și relaxare aici, ies la cină și stau la piscina hotelului, layover după layover. Eu le vreau pe ambele. Norocul face că pot sta mult trează și când e de recuperat somn, păi dorm și peste 12h de trebuie.

Unde eram? A da, am descoperit zona dealului în vârful căruia era hotelul. M-am îndrăgostit. Se ia o Piezișă, se amestecă cu Piața Muzeului, se înmulțește cu 6 și se întinde spre vale! E sâmbătă, zumzet, agitație, tot tineretul e în oraș.

Noi “turistele”.. mai aveam puțin și intram și-ntr-un club, dar nu, păstrăm câte ceva și pentru o dată viitoare momentan observăm viața de noapte de la distanță. Oaspeții hotelului sunt extrem de eleganți, data viitoare o să rămân și eu la cină aici, foarte fancy, cu o panoramă ce te lasă fără răsuflare, nu-ți mai trebuie nimic.

De la piscina, la fel, vezi întreg orașul.

Și-acum la somn! Dar cum să dormi când pe fereastra cât peretele vezi luminițe de parcă-i un lac de licurici?! Romantic. Și eu stau singura … bine, noapte bună, Andreea.

A doua zi e pentru cultură. Cu metroul ajung ușor la Palatul Gyeongbokgung. Și ușa metroului e făcută pentru oameni mici, nu cred să fie mai mare de 2m. Cu toate că am văzut destui băieți tare înalți, fetele da, sunt micuțe. Palatul e uriaș, îți poți petrece ore bune aici. De altfel, poți încerca portul traditional cât ești acolo, e cu taxă diferită de intrare.

Pe bulevard, drept în față, urmează Gwanghwamun Square unde se organizează evenimente în aer liber. Acum a fost unul pentru unirea Coreei.

Puțin mai departe e Cheonggye Plaza, zona lor de relaxare. Un om cânta în aer liber, copiii se jucau în apă, iar cuplurile se plimbau romantic pe straduță.

La încă 5 minute e Seoul Plaza, cu primaria și Deoksugung Palace.

M-am pierdut aici în canalul subteran pentru metro. O distanță de 15 minute am mers pe acolo, lucru foarte bun iarna când e tare frig! Și am ajuns la Myeongdong Cathedral.

Se poate merge pe jos, cu toate că o să auzi “A..e departe!” așa că mai bine ia și o hartă, orientativ.

Acum înțeleg de ce toată lumea spunea “vai cât curaj ai”. Îți dai seama cât de mare e riscul doar după ce începi să zbori. În training afli doar ce ar putea să ți se întample, dacă treci de asta, you’re strong enough. Then real life happens.

Și ți-e dor, de casă, de ce făceai înainte, brusc biroul plictisitor la care mergeai zilnic, îti lipsește, acum când într-o lună faci înconjorul lumii și nu stai locului o clipă. Dar nu aș schimba, nu aș renunța. Am pornit pe drumul ăsta, vreau să văd ce-mi aduce. Well, niște bărbați în Abu Dhabi nu ar strica, ori sunt indieni, ori arabi, ori gay. Toți știm că prefer limba română și mă topesc după blonzi cu ochi albaștri.

Și așa printre zboruri parc-ai strânge pe cineva în brațe. Or it’s just me?

P.S. Gahm-sah-hahm-ni-da

( eu spuneam gamsamnidaaaa,  adică mulțumesc)

English Version

This was my first long flight, a night one also, we land in Seoul after 8h of activity. I can say it’s an easy one, the guests sleep almost all the way there, some even refuse eating, but anyway, they’re all very polite. They prefer orange juice or apple. The breakfast on the way back has also a muffin that everyone left in there, I saw they’re not fans of chocolate, their sweets at least, when talking about street food, are waffles thingies with too much honey. It smells delicious but I think it is too sweet.

I could not wait for the bus to the hotel. Honestly I did not know much about this side of the world, it was never something that interested me, so every little thing just amazed me! It is soooo green, they have more trees than us, back in Romania, lots of skyscrapers too. The drive itself makes me smile and think about Cluj, because this hill here is so damn similar to ours, from home. Getting off, I can breath the fresh air of late spring, not something that you find in Abu Dhabi. Finally! I can walk outside all day long and wear what I love to! I don’t know what makes others happy, but this is what it takes for me.

Adjusting to the luxury, step 1.

Moving on … any normal human being would want to sleep after the flight, not me, after a shower I’m ready to enjoy all that Seoul has to show me tonight! even after 24h of being awake! So if you want to be a traveler and a happy flight attendant you must have your sleep under control, not the other way around. I go out with some of my crew on Myeong-dong. A neighborhood with lots of stores, boutiques and street food stands. The touristic area, reminded me of Times Square. Looks like a maze.

They’re obsessed about socks, all colors, shapes and cartoons figures, at 1000 krw/1$ a piece.

Then clothes for tiny women, very cute and pretty but nothing fits me here.

Food, almost all fried, in a box, a can, or on a stick. Also, remember the sea side souvenirs with a big shell holding smaller ones? They cook that, but I wasn’t interested in eating, I just had shrimps.

They do eat lots of chocolate strawberries!

Drinks out of fruits they sell in sealed bag with a straw. Funny right?

They’re famous for the cosmetics so I got an Aloe Vera gel and a hair treatment because first thing when you move to the UAE, you lose your hair, because of the “healthy” water.

Glasses I’ll buy next, very cheap and various models. The general dress code for women here is large long shirts in blue/grey. Elegance, too, I saw nice high heels.

Anywhere I look I see only couples, is like they can’t live alone. Now I am sad, and depressed, or is just the fact that in Abu Dhabi is something you don’t see at all and I’m a little nostalgic? Maybe.

Flowers, toys, a present for everyone!

We go back to the hotel with the provided shuttle, just to go back out. Me and another girl. She’s so nice. Best part of this job, when you meet someone like you, only with a whole set of new stories to share, time just flies. You end up sharing with them thoughts you didn’t share with your best friend back home. It’s Saturday night and everyone is out to have fun and enjoy the night life.

Us, “tourists” admire the night life from the outside this time. This area is amazing! In Cluj we have something similar, 6 times smaller, a street on the hill with coffee places and bars, I love it! The general guests of the hotel are so elegant they make me want to dress up and go for diner with an amazing panorama, too.

Plus the pool area is so relaxing and elegant also.

Sleep time! But how? When on the window of the size of the wall you see all those lights? Too romantic. Ok, good night.

On the second day is culture time. With the metro you easily get to the Gyeongbokgung Palace.

Even the doors are made for small people, well, guys are tall here, so I don’t know how they manage.

Gigantic this palace, I go from patio to patio, the entire day can be spent here, also you can try the traditional clothes for an extra fee.

Straight ahead, on the boulevard you arrive at the Gwanghwamun Square, where they host various street charity events, now it was Korea united.

Next it’s Cheonggye Plaza, a relaxing central spot. Children play in the water, couples take romantic walks, people sing on the street. It’s peaceful.

In case you’re curious how you say “Starbucks coffee”, there you go!

In other 5 minutes I got to the City Hall and the Deoksugung Palace in Seoul Plaza. I got lost in the underground passage, this place is useful in winter, because it covers a wide area. After 15 minutes I was back in Myeong dong, at the Cathedral.

It all is in a walking distance, even if they say take a taxi or metro. By the way, lovely taxi color! Get a map, for your own sake, you know.. their letters are not easy to handle.

Now I get it. Why everyone told me I was brave for taking the job. In training you find out all that can happen to you, if you pass that, you’re strong enough, then you have turbulence, lets hope it gets only this bad. Plus, suddenly you miss your daily walk to the boring desk now when you go around the world in a month. But I would not change it, not for now. You learn so much about yourself with this job, I had no idea.

Ok, something can change. Maybe some male candidates? Because they’re either Indians, Arabic or gay. Not that I mind that, but we all know I like blond guys with blue eyes and I do fall for a conversation in Romanian. And in between flights I’d like to hug someone.

Sleep on it if you think about starting this career.

See you, packing now!