Road trip in Florida!

“Livin’ the American Dream for a summer”

Poate acum te pregătești de plecare sau poate-ai fost și urmează să-ți răstorn căruța cu amintiri în următoarele rânduri.

Cu drag, Deea.

***

Despre o vizită la un restaurant în care lucram pe vremea J1- Work&Travel:

Uite-mă după 4 ani, din nou în faţa unui Waffle House! Precum un copil mă bucur şi abia aştept să-mi comand waffle’ul pe care o mâncam zilnic. Ştiu, cam multe dezacorduri. Dar sincer, nu prea merge traducerea asta completă din engleză. Intrăm. Cu toate că ne-am îmbrăcat bine, se ridică părul pe noi de la frigul dinăuntru. Aer condiţionat suprafolosit. Şi aşa îmi amintesc cum uneori în turele de noapte îmi era atât de frig încât preferam să fac curat în spate, da de apucăm să stau 5 minute în aerul umed şi fierbinte din nopţile de vară din Florida. Era gol şi tipic lor, chelneriţa cu cei doi bucătari, ne întâmpină gălăgioşi. Aveam o nevoie teribilă să merg la toaletă. Imediat ce intru, amintirile năvălesc toate. Mirosul detergentului, cantitatea pe care o foloseam, zăpăceala pregătirii turei de dimineaţă. Îmi amintesc cum ştergeam oglinda aia şi de 4 ori pe noapte. Sau cum am vărsat într-o seară găleata cu apă fix în mijlocul restaurantului.

Acum văd meniul, e altul. Au trecut ani, ce aştepţi Andreea?

Apoi, au cămaşă gri acum, a mea e albastră. Ne aduce paharele cu apă şi câte un pai de fiecare, la fel şi tacâmuri pe şerveţel. Îmi amintesc cum le uscam după ce se spălau în aparat. Minunat! După ani şi ani ştiu şi eu să comand o hashbrown “all the way” sau scattered, chopped, smothered, topped! Pe vremea aia mi-a luat o săptămână să le pronunţ când citeam comanda. Primim mâncarea. Siropul de arţar face tot. Aproape tot, aluatul are şi el ceva special. E bună, mi-e atât de familiară. Ştiţi gustul mâncării gătite de mama sau prăjiturile bunicii? Exact aşa.

Dar nu mai e preferata mea. E o amintire dulce. O fi semn că-s dispusă să merg mai departe?

Ahhh! Arunc o privire spre musicbox. Îmi amintesc persoana care a pus atâtea hârtii de 1$ în el şi a ales piese de’ale lui Luke Bryan, până a devenit preferatul meu. Şi încă e! Simpatic rău omul ăsta. Şi versurile, acompaniate de chitară şi stilul country te prinde. Imposibil să nu!

Primim nota, o foaie galbenă cu nişte litere în tabele. Instant îmi amintesc toate codificările pentru mâncare. Mi-a luat ceva să le învăţ şi pe acelea.

Amintiri dintr-un loc ce mi-a fost drag, cu oameni împreună cu care am râs şi muncit cot la cot. Primii care m-au apreciat în lumea oamenilor mari. Am vărsat multe lacrimi când am plecat.

Două luni din 3 jumăte le-am petrecut pe canapeaua dintr-o sufragerie a Floridei. Şi acum ei se stresează că nu îmi e comod aici. Iar eu retrăiesc momente ce au însemnat mult. Clipe în care am crescut. Am stat şi am savurat viaţa pe continentul american. Am mâncat în prostie, că doar bucătaria era acolo lângă mine. Am plâns, că doar sufeream din dragoste.

Privesc înapoi şi văd că am în viaţa mea, sau cel puţin în gândurile mele persoane ce au fost acolo în călătoriile mele.

Palm Beach?

De cum lăsăm în urmă indicatorul, intrăm pe un bulevard mărginit de palmieri înalţi. Aduce puţin a Hollywood, Beverly Hills, dar mai relaxat şi mai luxos. Văd un calm şi o linişte în Florida, pe care în California eu una nu am simţit-o. Acolo toţi luptă să fie remarcaţi în lumea muzicii sau a filmului, aici, toţi se bucură de ceea ce sunt. Da … şi majoritatea nu ştiu cum să cheltuie mai inutil banii. E un întreg bulevard cu magazine la care nici un merită să întorci privirea, preţurile-s prea mari şi doar să le priveşti. Apoi vezi două bătrânele cum merg agale, aranjate foc, purtând care mai de care firmă. Bulevardul e o mare delectare și pentru iubitorii de mașini!

Scump sau nu să mănânci aici? Nici nu ştiu, mie mi se pare scump oriunde, dar dacă nu gândesc precum un turist din Romania, ci ca o persoană care ştie cum se-nvârte dolarul în SUA, nu e scump.

Plaja lor mi-a amintit enorm de Panama City Beach, orăşelul ce mi-a fost casă timp de aproape 4 luni în vara lui 2012. Mai micuţă şi mai dichisită e asta.

Cluburi de golf şi malluri cu tot ce-ţi pofteşte inima găseşti aici. E plin de oameni de vârsta a 3ª, la pensie. De şi-ar permite şi bunicii noştri aşa ceva … nu am comenta când îi vedem pe ăştia. Dar na, mentalitea de român. Nici nu încep.

Undeva în Hollywood’ul de Florida zace un mare casino în hotelul Hard Rock, pentru amatori!

Naples.

Doar nu încep cu un apus de Florida?! Păi cum nu?! Ți-e mai mare dragul să conduci!

***

Stând pe canapea, în sufrageria prietenei mele, simt cum rup iar legătura cu România şi mă enervez. Văd cum e de frumos cartierul lor, liniştit, cu o luminiţă în faţa casei. Cu un balcon care dă direct în verandă. Aşa în Naples, aşa în Miami Beach, tot aşa şi-n Houston. Unde uşa se încuie o dată, dar te simţi în siguranţă, pe când acasă mama încuie şi de 6 ori uşa aia. Cu toate că mă bate vântul de la aerul condiţionat, îmi amintesc cum trăiam asta şi mai demult. Şi ieşeam cu laptopul în braţe, pe scăunelul din faţă în mijlocul nopţii. Adierea vântului de vară era perfectă. E perfectă.

Îmi petrec câteva ore la piscină. Soare, linişte şi un număr limitat de lăţimi, condiţia fizică nu mi-a permis mai mult. Am şi alergat de dimineaţă, aerul ăsta parcă te ţine afară. O veveriţă mă privea simpatică în timp ce rodea o alună.

Frunze multe sunt precum în New Orleans. Acum m-am prins, a fost puţin mai frig în ultima perioadă iar ăsta-i al doilea anotimp la ei! Oamenii cu aparatele de suflat frunze, apoi stropitoarele de apă ce pornesc la câteva ore, alţii ce plimbă căţei liniştiţi, ce să mai spun, tipic american. Mi se alătură o familie, ea din UK, el, american din nord, cu o fetiţă de vreo 6 ani şi doi băieţi gemeni la vreo 4, îi învăţau să înoate. În altă dimineaţă am discutat alegeri de viaţă cu una din fetele de aici.

***

Downtown aduce mult cu Palm Beach dar parcă nu ţi-e frică să păşeşti pentru că poate te costă 1$. Glumesc, dar chiar sunt scumpe. Casele-mi plac mai mult, priviţi şi voi!

Apusul de aici e renumit pentru frumuseţea lui. O mulţime de oameni îl aşteptă. 3 2 1 şi aplaudăm când soarele dispare. Parc-a aterizat Wizzul! Bine, să nu fiu rea, oricum sunt puţin speriată după accidentul FlyDubai’ului.

Seara se aprind toate luminiţele de pe copaci şi sunt multe, îi dă o atmosferă de sărbătoare continuă. Mă petrec şi eu cu o îngheţată de la Sonic, America’s Drive Thru. Snickers şi brownie mix era prietena mea în septembrie 2012. Am mâncat bine, ori sănătos, ori după doruri păcătoase.

Mi-am făcut toate poftele cu prietenii de aici. Care-s la fel de trişti ca mine că plec. Ar vrea să mai stau, le amintesc de “acasă”, apoi ar vrea să vină cu mine. Îi înţeleg. Eu aş mai sta. Azi a şi plouat. Atât cât să simt aerul cald, curat de după. Să retrăiesc complet experienţa climatului din vremea Work& Travel. Astea două săptămâni le-am simţit precum 2 luni, pe puţin. Un ocean de sentimente, de amintiri, de experienţe noi. Cât de frumos a fost!

English version

Going back to a J1 work and travel place alike:

Here’s me after 4 years in front of a Waffle House! I am living the moment same as a little kid. Can’t wait to order my chocolate waffle that used to be in my daily menu! We get inside. We did get our coats, but it’s freezing inside, now I remember why I used to ask to clean in the back during my night shifts, just for the 5 minutes I got to enjoy in the hot air outside. It was empty so the waitress and the cooks welcome us in their characteristic way! We had an urgent need to go to the bathroom. As soon as I go inside the memories flood in. The smell of the detergent we used, how much I used, how tiring and annoying was right before the morning shift. I remembered how I used to clean that mirror 4 times a night if necessary. Or how I spilled the water bucket in the middle of the restaurant once. Looking at the menu I can see is different, well, 4 years passed, some things change. Now they have a gray shirt, mine was blue. Soon we get our glasses of water and napkins, plus the silverware. I remember swiping those too. And now, after this long, I know how to order my hashbrown, “all the way” or scattered, chopped, smathered, topped. Once upon a time took me a week to name them when ordered. We receive our food. This maple syrup makes the difference. I just love it! Everything is so familiar, you know, that feeling of your mom’s cooking or grandma’s cakes? That very one. I can feel is not my favorite anymore, a sweet memory, that is. Might be a sign is time for me to move on?

Ahh! I notice the music box. I recall the person who stuffed it with dollar bills just to play those country songs of Luke Bryan, till he became my favorite. And still is. It’s impossible not to get caught in the magic of the guitar playing and the honest fun or sad lyrics if you take a second to enjoy them.

Now the bill. That yellow paper with scrambled letters that only us knew what they meant, that, when I didn’t have my complete order written down, in my first days.

So many memories of a place that I cared a lot about, with people who appreciated me for the first time in this adult world. I cried a lot when I left, that I know.

***

Two months out of 3 and a half I slept on the couch and now they worry about me being uncomfortable there. I remember the kiddo who did her first steps into the adults world, in the USA, while the work and travel program. I ate a lot too, cried too much, well, I was heartbroken, I must admit.

Looking back, the people I think about their whereabouts are the ones I met and interacted with in my travels. Some sort of soul match process.

***

Palm Beach.

Leaving behind the sign, we get on the boulevard with palm trees, that reminds the eye a little of Hollywood and Beverly Hills, but more relaxing, safe and luxurious.

There’s a peace and calm in Florida, that in California can’t be felt. There everyone is fighting to be someone, here, everyone is enjoying who they are. Or so I see it. But some do spend recklessly all the money they have. An entire boulevard of shops with names that expensive that even looking feels like spending. Then you see two old ladies walking slowly, all pretty, ready for a late date, wearing just big names again.

Expensive or not to eat here? As a Romanian tourist I may say there’s no cheap place, but as a person who worked there too, you can find great restaurants around here. With such a good food and huge portions.

The beach reminded me of Panama City Beach, the town I called home for about 4 months back in 2012. This one is smaller, the water is blue, not turquoise, the entrances are similar, but the sand not as white. The feeling is the same.

Golf clubs and malls anywhere. Just old people stay in Florida. True. Maybe on an extended period of time I’d care, but not right now. Still, I’d like to see this back home, but our ideas there are so dumb and “old school”, as soon as you get married, better yet, after you have a kid, you don’t matter anymore, just living to catch tomorrow. I’d like my grandparents to be able to live all this here. Wouldn’t you?

Naples.

Ladies and gentlemen and dear children(the way Turkish airline addresses to people), I present you, just another sunset in Florida!

Sitting on my friend’s couch, I feel how I loose connection with Romania and I’m getting mad. I see how pretty, quiet and clean their neighborhood is. With the one light in front of the door. With a balcony on the porch view. This in Naples, this in Miami Beach, same in Houston. Where you lock the door once, or not at all, not like back home where my mom forgets to stop while locking, 1, 2, 6. Even though it’s windy because of the AC, I find it familiar and not as cold as I once did. I remember how I used to take my laptop on the chair up front and enjoy the stars and the summer wind and humid air.

Simply perfect, oh wait, maybe a man next to me would make it more than perfect now. Eh, someday, Andreea, someday.

I spend a few hours at the pool. Sun, silence, a few attempts of swimming from my side, this physical condition did not let me do more.

I went jogging in the morning too. A squirrel was watching me while eating a nut.

Huge amount of leaves on the streets, same as in New Orleans. I get it now, it was a bit colder lately and I am seeing the nature in their second season, winter! People blowing leaves, sprinkles wetting the grass, people walking their dogs, sooo American! A family joins me by the pool. She’s British, he’s from up north US, with a 6 years old daughter and two twin sons at about 4. They were teaching them how to swim. The other day, me and another friend from here talked about life and decisions we made. I guess this happens when you’re away from home.

Downtown is similar to Palm Beach, but I don’t feel afraid to walk, because I might have to pay something. Just kidding. But everything looks expensive. I love the house though! Just, look!

Sunset here is famous, a big crowd is waiting for it now. 3,2,1 and people clapping afterwards, just as people clap when some planes land. Ok, I won’t be mean because I am frightened now due to the lethal accident of FlyDubai.

At night all the lights are up in the trees, just like Christmas, every day, that permanent feeling of holiday and happiness. I get something else from my US favorites, a Sonic Snickers and brownie ice cream mix, from America’s Drive Thru restaurant. All these days I ate both healthy or not, but so good!!!

I spoiled myself with my friends from there. And now, we couldn’t decide who if sadder for leaving, me or them. They’d want me to stay because I remind them of home, then I want to stay because a week is so little time.

It even rained in my last morning there, just in time so I could relive again the work&travel climate experience. The 2 weeks felt like 2 months, feelings wise, memories and new experiences! Simply amazing and everything I never know I needed after all.