Madrid, business first

 

5 martie 2016, note de călătorie

Gânduri adunate, înainte de Abu Dhabi. 

Ce altceva să faci în aeroport în Madrid când mai ai de aşteptat încă 4 ore până ai zborul spre America?

Yep, aţi ghicit. Începi un articol. Sigur că despre Madrid, că tot suntem aici. Bine, nu chiar. O să fiu puţin sentimentală. Urăsc tot ce începe cu ultima. Nu suport gândul că sunt constrânsă de situaţie, că e ultima dată când îmi petrec timpul într-un loc, sau şi mai rău, că e ultima dată când văd pe cineva. Şi săptămâna în discuție a fost în primul rând despre rămas bun. Despre “oricum ne laşi şi pleci”. Nu-mi iau la întrebări propriile decizii acum, că nu mai văd rostul, ce ştiu cu siguranţă e că sunt mai mult obiective decât subiective. Altfel nu as începe să plâng din senin, pentru că am ales un drum care mă desparte de toţi oamenii ăştia dragi. Pentru cei de acasă o să sune egoist, dar mi-e greu aici şi acum (vreau să spun, Spania) pentru că plec de lângă cineva datorită cui am ajuns să fiu cine sunt şi cum sunt. Şi în sfârşit pot spune că iubesc ceea ce văd în mine.

Am petrecut deja două ore cu colegi din companie. Poveşti de final, râsete, glume picante şi-un rămas bun.

Zăpăcită de emoţiile zilei, când o prietenă veche, fostă colegă de cameră, de la începuturile mele în companie, se opreşte în faţa mea. Trec 5 secunde până mă dezmeticesc şi începem să povestim până la zborul ei. Care-s şansele ca ea, recent întoarsă din Mexic, să meargă spre România din Madrid fix când eu îmi aştept zborul spre SUA? O săptămână a lucrurilor neaşteptate, categoric! Ba chiar o lună!

Prima experienţă cu Turkish Airlines:

De când intri în avion parcă e recent cumpărat, roşul intens din centuri şi perne atrage atenţia. Bine, şi zgomotul de pe întreg zborul face o treabă bună, dar în timp ce stai cu căştile în urechi şi urmăreşti “Pan”, nu-l mai auzi. Să îmi spună cineva de ce orice anunț începe la ei cu “ladies, gentlemen and dear children”?!

Apropo, nu-mi place Madridul, de locuit în el vorbesc, dar luminile din avion se văd incredibil! Par insuliţe în ocean. Dacă mă gândesc la modul întortocheat în care e construită reţeaua de drumuri, o învârteală în cercuri, când în sus pe deal, când în jos, înţeleg priveliştea deci.

Stewardese micuţe şi instrucţiuni de safety înregistrate. Gama de filme e foarte variată şi nouă, parcă-s la cinema, la câteva zile după o premieră.

Să primesc meniu cu mâncare şi băuturi? Air France şi KLM lasă de dorit acum. Am ales pui, cu orez şi ceva sos şi salată de vinete, foarte bună cina “la înălţime”. Merită zborul de noapte, şi oboseala mea de mâine dimineaţă. O să dorm 2 ore, după norocul meu, nu împart rândul decât cu o persoană în capătul celălalt.

Cu Madrid am făcut cunoştiinţă într-o duminică din februarie 2015, Grand Via, Palacio Real, Plaza Major, Parque del Retiro.

Mi-am făcut şi o prietenă de peste ocean cu ocazia dată. Spre ea mă îndrept de îndată ce mă cheamă spre poarta de îmbarcare în limba asta încurcată. Da, escală în Istanbul. Promit să-mi desenez drumul călătoriilor, şi da, ştiu geografie, dar uneori raportul cost/timp/distanţă dă rezultate stranii.

Spaniolii sunt nebuni la cumpărături! Cozi enorme la cabina de probă, apoi la casă! Îmi place stilul feminin general pentru toamnă-iarnă, ştrampi, fuste sport, palton tip sacou şi păturică-fular. În aeroport, oriunde în lume, dacă nu-i recunoşti după gălăgia pe care o fac dintr-o simplă conversaţie, atunci sigur îi trădează felul în care stau toţi relaxaţi pe jos, lângă bagaje, în pantaloni scurţi şi hanorac, dacă vremea permite.

La un capitol sunt teribili! Când cauţi să rezervi o cameră la un hotel, sigur găseşti o fotografie cu o sală de forţă imensă şi când te afli la faţa locului, dai de o cameră cu o saltea, o bicicletă, o bandă de alergat, greutăţi şi un aparat, dacă ai noroc. Parcă-i o miniatură a uneia din UK sau Olanda. Aşa se explică kilogramele mele în plus sau minus din delegaţii.

Hotelul “Las Tablas” e peste drum de “El Corte Ingles”, pare-se un mare centru comercial cu lucruri fancy, da, îmi amintesc nişte preţuri exagerate la ceva deloc deosebit. În schimb, întreg cartierul aduce atât de tare a România! Mă regăseam pe o străduţă din Cugir, oraşul copilăriei mele. Copăceii cu flori roz de primăvară din parcuri şi de pe alei întregeau decorul.

Apusul de la fereastră mă ţinea lipită de geam mai bine de jumătate de oră pe zi. Dacă ceva e frumos la ei, ăla e cerul. Ce culori se pot observa la răsărit şi apus, nu am mai văzut unde am umblat.

Într-o astfel de seară am luat marea decizie de a explora Rio de Janeiro. Şi în alta, Rabat. Hmm, are ceva special pentru mine, observ că. Mă surprind cu nişte alegeri  curajoase şi neaşteptate!

Micul dejun, jobul, cina de lucru/alergarea în parc, cină cu tapas, vin și zumzetul spaniolei, toate-mi lipsesc.

Dar mă bucur pentru drumul ales și promit să vin cu o mică poveste despre experiența trainingului de îndată ce învăț tot, tot!  

Activitatea intensă de birou, cinele lungi şi pline de poveşti au făcut săptămâna să zboare. Parc-aş mai vrea încă una. Singură nu cred că o să încep vreodată să călătoresc pentru a descoperi restaurante şi a jongla printre reviewuri de pe diverse siteuri. Dar cu nenumăratele ocazii pe care le-am avut, la nivel profesional, am încercat suficiente aş spune. De la preparate din vietăţi marine, paste şi pizza autentice sau copii nereuşite, până la burgeri şi cartofi prăjiți. Nota de plată nici nu se discută. Cum ar spune britanicii mei, “it was decent”, în timp ce la români era prea scump. Am învăţat ceva şi din asta, în compania potrivită şi mâncarea merită inclusă pe lista de călătorie.

…

English Version

March 5th 2016, travel notes, before Abu Dhabi 

What else can you do in Madrid’s Airport when you have 4h waiting time till your flight? Yes, you guessed well! Write something.

Of course, Madrid related, being here and all that. I’m going to be a little emotional now. I hate everything starting with “last”. I can’t stand being put in a situation when I have to live something for the last time, or see someone for the last time. And this week here was all about saying good-bye. About “you’re going to leave us anyway”. I am not going to question my own decisions, even though that’s what I’ve been doing for the past 3 weeks, what I know is, it is going to happen and I am ready for it. So there’s me, crying out of the blue. I’m going to miss this people so bad, I know it sounds selfish for the ones back home(I will miss a few from there too), but because of the extended European team I’ve grown up so great and I am who I am. So proud of everything I’ve done.

Consumed by today’s emotions I don’t even recognize an ex roommate when she stops in front of me. What are the odds? Bump into someone from home in the airport. She was returning from Mexico where she traveled with her mom, fact that I knew, just forgot, I guess. A week of the unexpected happening!

This would be my first experience with Turkish Airlines.

You take a step inside and the intense red catches your eye. Well, then there’s the noise, but that can be covered with the earphones and a movie. What I do not get is the “ladies, gentleman and dear children” part of every announcement.

By the way, I don’t like Madrid, living wise, but the lights from the plane’s window are awesome!! Some islands in the ocean, can be explained by all the circles roads they have, even though it’s annoying driving in there! Tiny flight attendants and recorded safety measures recorded. The movies are new, practically I am in my own cinema.

Just got a menu for food and drinks! Air France and KLM are bad at this. My choice was chicken with rice, souse, salad, best diner in the sky I had so far. This overnight flight is all worth it for how tired I’ll be in the morning. I can sleep ok here anyway, there’s an empty seat next to me.

I met Madrid in a Sunday of February 2015, walked around on Grand Via, Palacio Real, Plaza Major, Parque del Retiro.

I made a friend from overseas that time too. Just going to see her in Houston, as soon as this weird language ends mumbling in the background. Yes, I had a stop-over in Istanbul, I know my geography, I added 6 hours to my flying time, but cost wise was the best choice.

Spanish people are crazy shoppers! Huge lines for the fitting room, then same story at the register. I love the feminine winter street fashion, with leggings, sport of elegant skirts, coat and a blanket scarf. In the airport, anywhere around the world, if you don’t pick then out of the noisiest crowd, you’ll find them for sure on the floor, next to the bags, in shorts and a hoodie.

At something they are incredible! Try searching a hotel room, check out the gym picture and then go there. You’ll find, at best, a bicycle, a running machine, some weights and a mattress. It’s a miniature version of a British or Dutch one. That might explain the extra kilos I gained in any business trip there.

The first hotel I stayed in was “Las Tables”, across the street from “El Corte Ingles”, a big commercial center with fancy things, but too expensive. Apart from that, the entire neighborhood reminded me of Romania. I found myself on streets same as the one in Cugir, my childhood town. Pink flower trees and biscuit pavement are on the street.

The sunset kept me entertained for a while, every night, I have to admit this for you Madrid, this sky it’s pretty special! In nights like those I decided to book my flight to Rio, then the one to Rabat.

Breakfast, work, diner, evening jog, it was always a regular schedule. Let’s not forget tapas, wine, Spanish all around. I miss all that.

But I love the choice I made after all. And I’ll come back to you with a few details about the feelings I got  while training as soon as I learn everything there is to know. Stay close!

Now, in 2016, the intensive work activity along with nice diners made time fly. I so wanted one more. I understood something else too, I don’t think I am going to travel for food tasting ever, nor going to work my way around restaurants reviews. But with all the opportunities I was offered in the past two years, I can say, I’ve tasted plenty. Food is food. And it’s at the individual’s choice. From marine animals, pasta, pizza to burgers and French fries. I refuse to talk money, but I learned sometimes is good to include food on the bucket travel list!