New Orleans

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2016/03/why-i-truly-travel-alone/” url_new_window=”on” button_text=”why it took me %22forever%22 to talk about this last trip” use_background_color=”on” background_color=”#d36730″ background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!

Toate aticolele încep cu versiunea în română, pentru o versiune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă! Și-s mai frumoase-n partea a doua!

All articles begin with the Romanian version, for English please scroll somewhere in the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

This bus goes to Baton Rouge, New Orleans, Mobile, Montgomery and Atlanta!

Damn..trebuia să-l întregistrez! Ajungi în SUA și, ca un omuleț ce-și duce veacul pe autobuz, întrebi de el. Ești avertizat exagerat de nivelul crescut al pericolului călătoriilor cu Grayhoundul. Eu am ignorat cu superioritate aceste sfaturi. Da, pot spune că sunt în general oameni săraci și vorbăreți(prin asta spun că mă mai trezesc cu un: how you doin’? you alone? where you goin’? you leave there? where you from? dar sigur, sigur, sigur, nu m-a mâncat nici unul până acum. Sunt stații păzite și verificate oricum. Deci, e verde la bilete, online, de preferință. Dacă aveți bagaj mare, să-i puneți etichetă când ajungeți și când urcați în autocar, nu-l înghesuiți ca la Dacos la spațiul de bagaje, au om angajat special pentru asta(a râs de mine unul de data asta, am uitat și eticheta și să las bagajul… și am mai fost cu ei). Au internet bun, priza și toaletă. Și ca orice spațiu închis din sud care se respectă, un aer condiționat atât de eficient, că am înghețat cu paltonul, o pătură, la cele, probabil, 5 grade. Dar am dormit, dorm oriunde. Și de o vreme nu mai știu ce e ăla jet lag.

Un răsărit ca aici nu am văzut în viața mea! Întregul cer era colorat în nuanțe de galben.

În autogară e și gara, Amtrak’ul e mai bine văzut, deci pasagerii deja sunt din mai multe clase sociale.

Pornesc spre hostel și mă opresc în fața unei treceri de pietoni fără să știu ce să fac, dar nu vorbim de un pic de străduță, mă refer la una cu cel puțin 4 benzi.. și stau, mă uit, oare unde-i semaforul?! Ah, în fața mea! Mai e și verde. Atât că arată precum unul pentru mașini … de unde era să știu că ăsta-i al meu? Deci, dacă vă poartă pașii pe aste tărâmuri, ăla-i semaforul. Mai au și pietonul alb, dar pe spațiu mic. Am trăit să o văd și pe asta, dau înapoi, până la linia albă, chiar dacă nu e cu semafor și eu apar de nicăieri pentru a trece.

Hostelul Atlas are printre cele mai mici prețuri din New Orleans, e situat pe Magazine St, cu mic dejun inclus, clătite cu sirop de arțar. Atmosferă prietenoasă, camere mixte, paturi suprapuse și bec cu elice, pentru aer condiționat. Simpatic. Căsuța din față, apoi și una în spate.

Hmm.. am venit! Direcții deci? Când aud “it’s a bit far” o iau razna. Dacă distanța depășește 10 minute trebuie să iei autobuzul, tramvaiul, bicicleta sau mașina. Dar vă spun eu, se poate merge prin New Orleans. La pas, copii! Că-i frumos și sănătos. Un bilet pe toată ziua costă 3$, așa de dragul plimbării la înghesuială. Sau seara târziu, când te întorci ametit. Până la aeroport costă încă 2$ și e la o oră distanță.

Nu au piste de biciclete, dar dacă te uiți puțin la ei, nici nu te aștepți la așa ceva.

Ce m-a adus aici? În primul rând, dorința de a explora unul din orașele menționate în serialul “Hart of Dixie”. Serial descoperit când mi-era mai dor de SUA, în toamna lui 2012. O tipă, din luxul New York’ului, e obligată de circumstanțe să-și practice meseria de medic, într-un orășel din Sud. Acesta surprinde viața simplă a oamenilor, tradiții și obiceiuri care-și pun amprenta pe sufletul ei. M-am regăsit atunci. Posibil să o pățească și una din voi, dacă alege o vară de Work&Travel în Louisiana, Alabama, Tennessee, Georgia, South Carolina sau Florida.  Și în al doilea rând, dorul de Florida, cel simțit nu pentru ocean, ci pentru liniștea și simplitatea caselor. Acum că mă gândesc, sunt destule seriale filmate chiar aici, pe care nu le urmăresc, dar probabil mulți dintre voi v-ați plimbat virtual pe străduțele din fotografiile mele!

Am trecut prin nenumărate stări deja, și sunt plecată din Europa de numai 4 zile! Zic Europa, deoarece am fost și-n Spania 6 zile înainte să-mi folosesc viza de turist în America. Singurul moment în care mai știu cât mai stau și unde merg, e acela când îmi spune la recepție:

Rezervarea e pentru 2 nopți, nu?

Da, da, în 3 zile deci merg în Miami.

Muzica asta country mă omoară!! O ador! Și aici e pretutindeni: pe stradă, la radio, la TV. Deci, iar, dacă ești în categoria celor care vin cu replici ” ce-i și cu muzica asta de țărani”, e o idee bună să nu-ți alegi ca destinație sudul Statelor Unite.

Simplu, nebun și prostuț, așa-i americanul din sud. Îmi place să-i privesc, în New Orleans găsești tot ce vrei! De la tatuaje pe întreg corpul, la cizme și pălării de cowboy, la tocuri și look office.

O tânără cu părul albastru își plimba copilul în cărucior. Alta, alege o pălărie din mulțimea din care tocmai am încercat și eu una. Un grup de studenți verifică meniurile barurilor, mda, probabil și fundul meu acum, că i-am depășit. Tot ei cred, sunt în drumul spre o plajă a Floridei, de Spring Break. Doi bătrânei britanici, sportivi, intră, ținându-se de mână, într-un magazin de antichități. Un grup de negrese frumoase, îmbrăcate sumar, povestesc pe un ton ridicat. Un muncitor mătura în spatele restaurantului și critica ceva în spaniolă. Din stradă în stradă, câte un bartender îmi spune ba că-s pretty, ba sexy, ba cute. Toți îmi urează o zi bună, bineînțeles! Apoi cei ieșiți din tipar, sunt turiștii rusi.

Am fost plăcut surprinsă că există o zonă întinsă de birouri, hoteluri și restaurante care se pretează la brunch sau lunch de afaceri. Prin ferestrele din drumul meu văd, în prima parte a zilei, oameni de afaceri, îmbrăcați la 4 ace. Dar după 4 totul se stinge, se închide. Drept urmare, pare și poate este periculos.

Spitalul și centrul universitar e la periferie dar arată incredibil!

Dacă citești în disperare ce să faci și ce să eviți în New Orleans, o să descoperi că trebuie evitat Canal St după apusul soarelui. Guess what! E strada principală … La dreapta stă French Quarter, la stânga, Financial District, și mai la stânga, zona rezidențială. Localnicii, majoritatea sunt negri. Multe case sunt de vacanță, deci mai mereu părăsite. Iar cele locuite, după apus, au câte o lampă în care arde o flacără timidă. Când m-am întors de la Walmart, eram eu și vântul. Cum să nu crezi că ești bântuit când ai clopoțel la intrare și ferestre vechi din lemn, în bătaia vântului puternic? Și eu aș începe să cred, după o vreme.

French Quarter trebuie parcurs străduță cu străduță! Dar ce vorbesc, cât cuprinde harta pe distanțe de 3h din centru(Canal St) merită! Am zăpăcit mult programul până am ales perioada în care să fiu aici. De ce? Păi St Patrick’s Day. Din toți americanii, cei de aici o sărbătoresc cel mai intens. Ce înseamnă asta în turism? Prețuri ridicate peste noapte, străzi mult prea aglomerate. Motiv pentru care, am fost cu 3 zile înainte, orice suvenir era cu această ocazie, cu precadere margele.

Păpușile Voo Doo presupun că sunt mereu prezente, localnicii având o mare credință în fantome, vrăji, puteri supranaturale etc.

Sau o nouă rețetă?

Până la ora 12 străzile sunt pline de camioane ce refac stocul barurilor și restaurantelor. Încet, încet, se deschid restaurantele.

M-am trezit cu mirosul de prăjit pui, cu ou amestecat cu apă pentru curățenie mai pe toate străzile dimineața. Într-un loc de genul acesta e foarte probabil să ajungi să lucrezi cu Work&Travel deci. Mi-am amintit cum deschideam și eu magazinul dimineața și ridicam roletele. Am trecut pe lângă un “Sonic” și am realizat că de acolo era înghețata mea gigantică preferată. Pe Magazine street, pe lângă magazinele care, evident, sunt la tot pasul, au și cafea bună și ieftină tot în zona respectivă.

Și de cumpărăturile exagerate de la Dollar Tree sau Dollar General cum să nu știi? Cumperi chiar dacă nu ai nevoie, pentru că e atât de ieftin. Le-am văzut aici la periferia orașului, unde locuiesc oameni de culoare mai săraci, pare-se. Walgreens și CVS sunt la tot pasul. Au și Walmart. M-am oprit în fața standurilor cu produse de patiserie, feluri și feluri de cookies, gogoși și pâine, apoi cele 10 feluri de brânză rasă la pungă, Și pizza uriașă congelată sau pungi gigant de chipsuri. Peretele de fostele mele cookies preferate, înghețata minunată și laptele în bidon de detergent.

Barurile sunt pline de viață odată cu lăsarea serii și mult după miezul nopții. Cu tematici nebune, decor simplu și cu un aspect murdar. Dar tot intelectualul își delectează papilele gustative aici. Prețurile-s mici. Pe stradă sunt concerte live de jazz, în cluburi, sincer, nu știu ce muzică e, pentru că nu prea merg singură, mă păstrez pentru o dată viitoare.

Cu toate că francezii au ajuns acolo mai întâi, arhitectura e spaniolă. Franța, cedând Louisiana Spaniei, ca înțelegere de război, colonia fiind controlată de aceștia în secolul XVIII. De-a lungul timpului un număr mare de case a ars sau a fost distrus de tornade, dar forța și iubirea de patrie a localnicilor se resimte în fiecare pas!

Pe una din plantații vă recomand să mergeți, dacă sunteți un împătimit al istoriei. Eu nu sunt și aș fi mers, dar e o activitate ce ocupa întreaga zi, așa că am lăsat-o pe altă dată.

Ce mai au? Facultăți! Artă, medicină, probabil și altele, cu un mare campus universitar.

Muzee, sunt, dar vă las pe voi să-mi spuneți cum se prezintă, eu le-am admirat de afară.

Parcul îți induce starea unui film country, nu?

Au un mall la care mai bine te uiți de la intrare și atat, apoi un Outlet, cu puține magazine și un food court și vedere spre malul râului. Dacă-ți pare cunoscută zona, probabil ai fost în San Francisco…

Tot de acolo poți lua și vaporul pentru un tur. Nelipsite sunt și tururile gratute în mers.

Dar de un tur al fantomelor ce ziceți?! Nu l-am încercat dar sunt curioasă ce se-ntâmplă!

Un bătrânel își plimba cățelul și mă întreabă dacă-i permit să-mi povesteasca ceva. Aaa.. e bătran, mai sărăcuț, cu cățelul, nu are ce să-mi facă! Îl ascult. Spune el, cum într-o noapte, în tinerețea lui, o fată trecea pe același drum și făcea o fotografie, era înnorat, un vânt puternic, frunzele zburau; i-a plăcut decorul, a fotografiat-o, și ce să vezi, când a privit fotografia mai târziu, fata dispăruse. Așa a ajuns să creadă el în fantome, în supranatural. Nu mă bag, că e treabă serioasă aici.

Mi-am și cumpărat păpuși Voo Doo, deci să mă tratați cu mănuși că cine știe, le dau nume și încep să înfig ace negre!

O zi minunată, de ziua femeii! Am sărbătorit-o prin independență, prin liniște, prin primbări într-o lume dragă mie. Cartierul m-a făcut să înțeleg ceva. Să văd cât iubeam America, mai presus decât orice altă țară. Na… am descoperit că Olanda și-a pus amprenta, încet, dar sigur. Căsuțele, recunosc, le ador de ambele părți ale oceanului. Dar parcă mă atrage mai mult interiorul caselor danezilor. Cu vremea încă nu m-au cucerit. Încep să cred că America e o destinație de copii, de vis și petrecere, în timp ce Europa rămâne oaza de cultură a omului matur. Despre Africa, Australia și Asia, vorbim pe final de an!

English Version:

This bus goes to Baton Rouge, New Orleans, Mobile, Montgomery and Atlanta!

Damn.. I should have recorder him! You arrive in the US and as a person who frequently uses the bus services and the first thing you want to do is ask for the main bus there. That would be Grayhound. Yes, it’s poor and weird people in general but it is safe. I find myself asked how you doin’? you alone? where you goin’? you leave there? where you from?, but that’s nothing that can’t be handled. Everything is well guarded and safe. Usually you can get a ticket on the spot, but it’s better to purchase it in advance online. If you have luggage ask where you can tag it and please leave it next to the bus, they have someone who checks the tag and deposit it properly. They have internet, toilet and as every respectable place in the south, the AC will make you freeze. I did manage to sleep, just because I can sleep anywhere, don’t even know if I know what jet lag is anymore. A sunset here as I’ve never seen. The entire sky was in shades of yellow.

The bus station is the train station too, Amtrak is considered ok to use, just expensive.

I start walking toward the hostel and I stop in front of a crosswalk, because I couldn’t see a traffic light. Well, they do have one, but looks like the ones for cars so you get my confusion now. Plus, the tiny ones for people are colored in white.

Atlas Hostel has the cheapest rooms, located on Magazine St, breakfast included, well, pancakes and maple syrup. Friendly people, in mixed rooms, with bunk beds, old chandeliers with fan. A cozy place, one front house, then, one in the back.

Asking there, when I hear “a bit too far” usually means 10 minutes walking, so please ask twice for directions, don’t take the bus directly.  A day ticket is 3$, to the airport is plus 2$, because it’s too far. They don’t have bike trails though. So I recommend walking.

What brought me here? In the first place, “Hart of Dixie”, a TV series I discovered when I first came back from the US, I found myself in their simple life down south. But there are plenty filmed in New Orleans, so many reasons for you all to fall in love with it.

I’ve been through a hurricane of feelings this past 4 days out of Europe. Plus the 5 in Spain, a week of goodbyes. The only moment I know right where I am and where I’m going is when I get asked at reception:

You’re going to stay with us for 2 nights, right?

Yes, so 3 days from now, I’ll be in Miami.

This music is killing me. I love it. And here, it’s all that’s playing. So if you say you hate country, it’s a pretty good idea to avoid the Southern part of the US. Simple and crazy, that’s how the Southern American boy is. I enjoy watching them, from tattoos on their entire body, to cowboy boots and hats, or high heels and office outfits. A young woman was walking her son in a stroller. Another one just chose a hat out of the many I tried too. A group of students check the drinks menu of bars, probably my ass too now that I passed them on the Street. They must be on their way to a beach of Florida for spring break. Another two old British couple, walked in an antiquities store. A group of noisy black women were walking by. A worker was cleaning behind the restaurant and mumbling something in Spanish.

From street to street, a bartender tells me I’m pretty, then sexy, then cute, all wishing me a good day. Too many Russian tourists here, by the way.

I was happy to see a big area with offices, hotels and restaurants for a business brunch. After 4 pm no suits around, though.

The hospital and the university campus is almost outside of the city, but everything looks expensive and professional.

If you read ahead what to avoid in New Orleans, you’ll find out that is Canal St after sunset. Well that’s the main Street, or kind of the one between the French Quarter and Financial District, then the residential area. Locals, majority black. Too many houses for holiday only so just empty. In front of some there’s a tiny light sparkling. When I walked back from Walmart, it was me and the wind. How can you not believe you’re haunted when you have a bell in front, old wooden windows, with the wind blowing strong. I’d think that too, if I were them.

French Quarter must be walked street by street. What am I saying? How much you can cover on the map to the right of Canal St it’s worth walking a lot.

I messed up my schedule here so much. Because of St Patrick’s day, I didn’t want a crowded place. Just peace and quiet. Of course, prices go way up in the period, so is better to stay low in the weekend holidays.

Any souvenir has a bean chain included. Voodoo dolls might be purchased at all times, the locals having a strong belief in ghosts, supra-natural.

Till 12 streets are crowed with trucks restocking the bars, then slowly places open up and tourists buzz around.

I woke up to the smell of fried chicken and egg, mixed with cleaning water. In a place like this a number of work & travel students will get to work. I remembered how I used to open the blinds at the shop in the morning. Then how I had my gigantic ice cream from Sonic everyday. On Magazine Street, apart of the obvious stores that you’ll find, there are good coffee places.

About the useless shopping at Dollar Tree Family stores you must know! They have those here too, I saw them on my way to the airport. Walgreens and CVS can be found everywhere. But here seem to be poor people living. I stopped in front of the pastries, bread, cookies Wall, the 10 types of cheese, or huge frozen pizza, and last, my old favorite cookies in Walmart.

Once sun sets the party vibe is all around crazy themes, simple dirty’ish decor. But all Smart and rich drink, dance and party around there. On the Street are jazz concerts, in clubs, no idea but you should check those out.

Even though French were there first, the architecture is Spanish. France, giving up Louisiana to Spain, as a war win, the colony being controlled by them in the XVIII century. Along years, a number of houses burned down or got destroyed by the tornadoes, but their strength and love for the country can be felt every step of the way.

I recommend a plantation visit, if you love history. Plenty of museums, too.

They also have universities, art, medicine, among others in a big campus.

The park set me in a country movie scene, some kind of a fairy tale wedding.

A mall you’re ok with just looking from far, then an Outlet, let’s say, ok. For the food court at least. This brought back memories of San Francisco.

Over there you may find boats, smaller or bigger for a tour. Also, the free walking tours are present there too. How about a ghosts tour? I‘m curious where they’d have taken me.

An old man waling his dog stopped me and approached me while I was taking some pictures. He seemed safe, a local. So he was. He told me about a girl, he photographed long ago, in that same spot, and when he went home, she was nowhere to see. I don’t know if that was his polite way of asking if I am a ghost of just testing my supra natural beliefs.

I did buy a Voodoo doll, just in case.

A wonderful day I had on Woman’s Day. This neighborhood made me understand something. How much I loved the US, but how The Netherlands made is way to my soul. With the tiny cute houses and amazingly decorated windows. I’d share one with my special someone. I’m starting to believe America is a destination of the young, free and wild, while Europe is for the mature traveler. About Australia, Africa and Asia we’ll talk by the end of the year.

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

One thought on “New Orleans

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *