Behind closed doors: The Dutch world!

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/4-ore-in-amsterdam/” url_new_window=”on” button_text=”go to Amsterdam – vezi şi cele 4 ore în Amsterdam” use_background_color=”on” background_color=”#ba4c0d” background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!

Articolul începe cu versiunea în română, pentru o versiune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă!

The article begins with the Romanian version, for English please scroll somewhere from the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

Când o discuţie este despre mine, sigur implică o nouă călătorie. Veşnic vorbesc despre locuri noi, oameni noi, obiceiuri noi. Întregul an a fost aşa. Acum, de la 2016 am aşteptări mari cu destinaţii noi; iar 2015 o să-i fie un adversar pe cinste, a fost o alergare continuă între continente! Nu mă mai grăbesc, timp este! Iar distanţa e relativă, Florida, Australia, Rusia, toate-s la “o aruncătură de băţ” dacă asta-mi doresc cu adevărat.

Să-ncepem cu un exerciţiu de imaginaţie! Trebuie să mergi într-un orăşel, pentru o săptămână, într-o ţară pe care o adori. În cazul meu, Rijswijk, Olanda. Ştii doar adresa hotelului în care o să stai.

Şi că nu o să ai timp de plimbare aşa cum ţi-e obiceiul. Cu transportul de la aeroport nu-ţi baţi capul, pentru că deja s-a ocupat cineva de asta, ai aterizat la 4, la 5 PM deja chinui bagajele pe scări. De la fereastră vezi foarte bine cum eşti lângă autostradă şi deja îţi imaginezi că oraşul, adică spaţiul ăla cu case simpatice, ferestre decorate incredibil şi copaci cu frunze arămii şi da, spaţiu pentru pietoni, e departe. Duminică seara, pornim noi, eu şi colega, în explorare. Cu grijă, mai întâi, să nu ne pierdem prin hotel. Prin spate e un drum ce în vreo 200m trece de reprezentanţele de maşini şi motociclete, apoi te duce într-un cartier de case.

Mă cuprinde nostalgia de toamnă acum! Dar ador fotografia asta!

Nu am stat în geamul omului cu aparatul foto, că totuşi e intimitatea lui, dar recunosc că stilul lor e cel mai călduros din Europa de Vest. Imaginea pe care o impun, aceea că sunt deschişi, sinceri, totul se întâmplă în văzul lumii, un pic la polul opus nouă. Noi facem totul “cu perdeaua trasă”. Nu tare vezi asta la ei. Decoratul sufrageriei, cu precădere, al ferestrei mari de la intrare, e o artă. Fiecare după posibilităţile sale materiale presupun. Mi se pare deosebit să te plimbi pe o stradă pustie, slab luminată, dar să vezi oamenii în case în jurul şemineului, ori toţi la masă servind cina, apoi pe unii îi surprinzi pe canapea la televizor, sau într-un fotoliu citind o carte. La noi dacă te plimbi pe o stradă pustie, puţin luminată … aaa wait, nu o face!

Părerile sunt împărţite, mulţi spun că de ce şi-ar expune aşa viaţa şi lucrurile. Nu ştiu no, eu sunt undeva la mijloc, e diferit, dar îmi place mult. Dacă nu eşti de-al meu, sigur râuleţele şi podurile mici te cuceresc! O plimbare de o oră, e o oră de relaxare în aer curat. E imposibil să nu-ţi placă Olanda!

Nu am mers mult, cum deja era întuneric, dar suficient încât să nu mai ştim drumul spre casă. Am intrat într-un market şi cu ce am rămas în minte de aici? Stroopwaffels, toate tipurile de pâine cu seminţe şi jeleuri colorate.

Micul dejun la Van Der Valk Hotel m-a apropiat cel mai tare din punct de vedere culinar de american waffles, au servit şi ei nişte clătite din acelaşi fel de aluat. Dar şi omleta delicioasă alături de şunca prăjită au susţinut spiritul. Apoi sucul natural de fructe e de apreciat la ei: de portocale, kiwi, mango, banane sau piersici.

E puţin ciudat să ştii că dimineaţa mergi la birou în Rijswijk, stai în Nootdorp, dar ieşi la plimbarea de seară în Delft. Olandezii spun că astea-s oraşe toate. Hai că le dau dreptate şi consider că eram noi aproape de graniţă.

De la birou, în 30 min de plimbare lejeră am ajuns, într-o seară de vineri, la o staţie de bus, chiar în faţa unui hotel central din Delft, Hampshire. De acolo cu tramvaiul cu 1-2 euro ajungi în alte 30 min în Haga. Rotterdam şi Haga sunt un amestec în mintea mea. Vizitându-le prima dată cu o prietenă de suflet şi colega ei, care ştiau ce şi cum, nu prea mi-am stabilit o hartă imaginară a locurilor. Aşa că, eu şi colega, ajunse acum în Haga ştiam unde e plaja şi cam cum ajungi în zona centrală, zonă din care am luat tramvaiul de retur. Într-un început de octombrie a lui ’14 vântul e destul de puternic; şi pot spune că încă nu-s convinsă că olandezii reuşesc să stea la plajă la ei acasă. În plimbare, de aici, ajungi să vezi o parte bună din oraş până la piaţa centrală. După ce se lasă întunericul e plin de studenţi, ori cu bicicleta, ori skateri, dar nu e o atmosferă care îţi dă siguranţă. Parcă era mai bine în orăşelul nostru micuţ şi liniştit.

În ăst început de an sunt nostalgică. 95% dintr-un săgetător aşteaptă mereu o schimbare, un sentiment nou, e constant în mişcare, se simte acasă oriunde în lume după nici 2 zile, uită de tine în câteva ore, dar pentru celelalte 5% caută stabilitate, nu-şi caută un loc al lui, dar caută o persoană, un “acasă”, la care să revină iar şi iar. Când apare cineva se duce tot echilibrul, balanţa se-nclină de la 95 la 5 şi toată independenţa şi egoismul iau o pauză. Norocul nostru că astfel de persoane apar rar, foarte rar, dar când apar, rutina de care fugim mereu, ne devine prieten şi parcă ne place pentru o vreme. Dar la sfârşitul zilei, nu e despre acea persoană, e despre sentimentul datorat ei.

Motiv pentru care acum mi-e dor de ritualul acela de dimineaţă. De paharele cu suc de portocale, cel mai bun din oferta micului-dejun din hotel. Apoi de încercările mele nenumărate de a nu mânca prea mult dimineaţa pentru că urma şi prânzul şi cina. Sunt pofticioasă, trebuia să încep cu asta. Deci orice îmi venea să încerc. Dar în primul rând, clasica omletă cu şuncă prăjită/arsă, caşcaval şi roşie.

Mi-e dor de drumul spre birou în dimineţi de iarnă. De străduţa cu câteva căsuţe şi un râuleţ. Sau de taxiul în care aşteptam să ne deschidă şoferul uşa maşinilor mult prea scumpe cu care venea după noi. Mi-e dor de primele trăiri de “om mare”, multe amintiri frumoase de final de 2014 şi început de 2015.

Mi-e dor de ora la sală în care alergam mult şi repede, sub laudele colegului ce se antrena cu mine. Mi-e dor de Westcord, hotelul ce mi-a devenit casă pentru aproape o lună. Mi-e drag. Adoram răsăritul de la fereastră şi ploaia măruntă ce cădea mai mereu. Mi-e dor de glumele despre “a date” la Ikea, iar asta s-a întâmplat pentru că era cea mai apropiată de noi şi pentru că mi s-a părut interesant să merg cu un străin, să studiem mobilă şi decoraţiuni interioare; suntem amici acum, dacă-mi permite să spun asta.

Îmi amintesc plimbările de seară în centru, unde era imposibil să nu întâlnesc un olandez blond, înalt care să-mi zâmbească şi să mă privească cu ochii ăia albaştri! Felul lor vesel şi deschis îl găseai pretutindeni, pe stradă, la restaurant, la birou. Ziua ne începea mai frumos când zăream pe geamul taxiului o familie cu 2 copii, toţi blonzi, pedalând rapid pe banda de lângă noi. Aşa să-ţi tot duci copilul la şcoală! Cu coşuleţ de bagaje, umbrelă, căciulă, oricum nu-i deranja ploaia interminabilă! Posibilitatea unui stil de viaţă sănătos, alături de obiceiurile ce le-au dus cu ei în SUA, fac din Olanda preferata mea din Europa! Apoi limba, pentru mine, e un amestec de germană cu franceză, mi-a plăcut de întâia oară, e grea, nu cred că o să o învăţ veci, dar ţi-e mai drag un loc dacă îţi place ceea ce auzi, nu?

Mereu aştept cu nerăbdare să treacă dorul, şi o face, dar azi vreau să stea, parcă-mi place compania! 

English version

I’m all about traveling. About new places. New people. New habits. The entire year was like that. So, 2016, you have an amazing one to compete with. 2015 is the best, so far!

Stay put, I have so many new places on the list!

Now lets get into character! You find out that you have to go in a small village for a week, in a country you simply love. You know only the address of the hotel you’re gonna be in.

You know you won’t have too much time to explore as you usually do, because this time you have to work. You don’t have to bother with transportation details, everything will be arranged. So you land at 4, at 5 PM you’re in your room unpacking. Your window view it’s a huge highway so you feel a bit disappointed thinking the cute cozy streets with tiny houses, decorated windows and trees with cooper leaves are too far away. But still, in the late Sunday night we went out exploring. Behind the hotel there was a road that took us to a residential area, but only after you admire a few cars and motor presentation stores.

I did not brake into anyone’s privacy, no close-ups with the windows, but I can say, for me, this is the warmest life style in Western Europe. The image they want to create and share with others is that they are open people, honest, that everything happens out in the open, not behind closed doors as we do. We don’t know how many sets of curtains to buy, the thickest ones. You don’t really find that there. Decorating the windows is pure art, mostly the big ones next to the main door. Everyone according to their financial situation, I assume. I just find it relaxing, walking on an empty street, with almost no lights, but with people inside gathered around the chimney, on a couch reading, or around the table having diner. It’s not polite to stare … but you can cheat a bit. Here, at home, if you go at night on an empty street with no lights … aaa wait, don’t.

I agree, the opinions are divided. Some say they don’t like to expose their life that way. I don’t know, maybe I’m somewhere in the middle, it’s different, I like it a lot. Also if you’re not my kind of person, these small rivers, lakes, pedestrian only streets and bridges will make you fall in love with The Netherlands, if you haven’t done it already! A half hour walk and the fresh air are perfect.

We didn’t walk much being dark already, but enough for us to forget our way back. We checked out a market and what caught out eye were the stroopwafels, all type of seeds in bread and colorful jellies.

Breakfast at Van Der Valk Hotel got me the closest, in culinary terms, to the American Waffles, they served some pancakes made out of the same dough. The delicious omelette and crispy bacon helped too. What’s healthy and lots of it, is the fresh natural juice, oranges, kiwi, mango, bananas and pieces.

It’s a bit odd knowing you go to work in Rijswijk, you live in Nootdorp, but then you go out for a night walk in Delft. Dutch people say this are towns, I’m not so sure about that … but hey, maybe we were on the border between all of them.

From the office, in a 30 minutes walk we get to a bus stop, in front of the Hampshire hotel. From there, with the tram, for about 1-2 euros you get to Den Hague in 30 minutes. Rotterdam and Den Hague were always a mix in my head after the visits I’ve done 3 years ago with my best friend and her colleague, they knew the places so I did not bother with memorizing directions. So now, again in Den Hague, I kind of knew how to get to the beach. Walking from there back in the central area you will see pretty much of the city. In 2014 mid October the wind was strong enough and made me think about them, do they ever get to just lay on their beaches and get tan? I’ll have to check it sometime.

2016 has begun with a missing people&places mood. About 95% of a Sagittarius is craving for change, for new anything, always in a constant movement, everywhere feels like home after less than 2 days, one constantly forgets people, just because it’s easier to live like this when you’re always on the move. But then, there are these other 5% asking for stability, not for a place, but for a person to come back to, no matter what. And the balance gets crazy when there’s someone, all our independence, egoism and vanity fade away. Lucky us, it rarely happens, but when it does, the routine we so much hate, becomes our friend and we hang on to it, usually, for a while. ‘Cause when it’s forever, it’s forever with us.   

Maybe that’s why I miss my morning routine in the Netherlands. The orange juice cups, best of the best from the breakfast menu. Then I miss my struggle with too much food in the morning. I was always left with no room for lunch or diner, but still ate a lot because I am too greedy and want to try everything.

I remember all the night downtown walks where it was impossible not to catch a smile of a tall, blond Dutch boy, with those sweet blue eyes, might be one of the reasons I love it there! Their happiness, warmth and involvement can be felt at any time, on the street, in the restaurant or at the office. The rainy days begin nicer when you see on your car window, families riding all equipped bikes to school or work! The possibility of a healthy lifestyle all along, that’s what defines the Netherlands; this and all the habits they brought in the USA make it my favorite in Europe! Also the language is a mix of German and French, with a pleasant sound, a difficult one, but nice to be heard around you!

I miss walking to the office in winter mornings, I think about the tiny street and little river. Or the fancy expensive taxi waiting for us, of course, with a polite driver who opened the door. My first “grown up” adventures, by the end of 2014 and beginning of 2015.

I miss my gym hour at twilight, when I was jogging for about an hour on the treadmill, for the amazement of the coworkers training there, too. I miss Westcord, the hotel that became my home for about a month. I crave for the sunrise in my window or the heavy Dutch rain. I even remember the date at Ikea, walking around furniture with a stranger … what can be bad about it?

I always wait for the feeling to go away, but not this time, now, I like the company it keeps.

I’ll hang on to it for a while ! 

[/et_pb_text][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/4-ore-in-amsterdam/” url_new_window=”on” button_text=”go to Amsterdam – vezi şi cele 4 ore în Amsterdam” use_background_color=”off” background_color=”rgba(255,255,255,0)” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″] [facebook] [/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]