A first impression of a returnee, about work&travel and New York

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_video admin_label=”Video” src=”https://www.youtube.com/watch?v=4dNaSH2N3Ww” image_src=”//i.ytimg.com/vi/4dNaSH2N3Ww/hqdefault.jpg”] [/et_pb_video][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/first-impression/” url_new_window=”on” button_text=”primul gând de prima dată, în Florida. ” use_background_color=”on” background_color=”#e08433″ background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!

Toate aticolele încep cu versiunea în română, pentru o versiune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă!

All articles begin with the Romanian version, for English please scroll somewhere in the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

Ai fost anul trecut cu Work&Travel singur şi acum îţi faci actele ca să pornesti din nou la drum? Te aştepţi la o nouă aventură, poate tot aşa, poate mai bună, poate acum ţi-ai luat iubitul/iubita, sau ai chiar pornit singur/singură, poate mergi în acelaşi loc sau e taman în colţul opus. Ideea e că te simţi mai responsabil, cunoscător, parcă nu mai pleci legat la ochi. Guess what, un mic şoc cultural tot ai, oricât de pregătit te simţi. Să vă povestesc prima impresie de-a doua oară!

De astă dată am ales de la Adira, Cluj-Napoca, pachetul cu job şi 2 zile în NY(sincer, au cam schimbat organizarea de pe vremea mea, dar oricum sunt cei mai buni!). Era pachet de first timer pentru că trebuia să plec cu un grup, din care, în final, am rămas doar eu şi un baiat. Plecăm împreună de acasă spre Cluj, de unde luăm autocarul.

Again, un amalgam de sentimente şi gânduri. Tot cu inima la that very one, fără griji de şcoală(trebuie să menţionez că la interviul pentru viză am mers din anul 3, cu 3 restanţe, deci, fără discuţie, ţine de noroc, de ce studii faci şi de dispoziţia reprezentantului de la ambasadă). Ne îndreptăm spre Colorado, un stat cu munţi şi văi, lăsând în urmă oceanul şi nisipurile Floridei.

În Budapesta, în aeroport, începem să adunăm grupul. Oricând pleci în iunie, e imposibil să nu întâlneşti români cu care să zbori spre pământul american. Deci nu ne mai stresăm că ne pierdem şi nu ştim ce să facem, da?! Asculţi un pic, stânga, dreapta şi sigur îţi auzi limba.

Bun. Ne îmbarcăm, grup cât de cât strâns, depinde şi de cum faci check-in’ul la aparatele din Budapesta. Povestim, râdem, mâncăm, dormim şi abia aşteptăm să ajungem în New York! Ştiam că o să fie târziu, că o să fim rupţi şi că abia o să aşteptăm să vedem patul din camera de hotel. Ajungem, ne organizăm, fiecare cu ce autocar merge. Şi aventura începe! Mii de lumini, taxiuri galbene, agitaţie. Ajunşi la hotel mi-am învăţat lecţia, oricâte stele are exteriorul, camera e cât o cutiuţă, mai ales când sunt 2 geamantane de persoană. Fiind în Manhattan, aproape de Times Square, majoritatea ne-am schimbat şi pregătit repede să ieşim. Te mai uiţi că ai mers cu autocarul 8 ore, apoi vreo 13 tot în avion şi mai e şi după 11 PM? NU.

Ieşi să vezi New Yorkul, well, să vezi o altă faţă a lui. Luminat, dar nu tare. Străzile cu intrările din spate pline de saci de gunoi, maşini de curăţenie, spălat etc. Cam asta se întâmplă între aceste ore. Da, găseşti la colţuri câte unul cu o sticlă de ceva, învelită într-o pungă, sau unul ce te întreabă dacă vrei să fumezi una alta. Dar turişti? Eram noi şi atât. A fost altceva. Să ai scările din Times Square numai pentru tine, apoi întregul Broadway. Atât că nu prea ai ce să vezi dacă e noapte şi închis … şi poate mai eşti şi puţin fricos. Nu ştiu cum a fost pentru first timers, nu mi-am întrebat colegul niciodată, dar pentru mine a fost o gură de aer şi linişte în oraşul mult visat de toţi. Pe holul hotelului auzeai numai limba română, probabil am avut întreg etajul rezervat. Grupuri, grupuri, stăteau pe jos şi povesteau, cu un pahar de suc sau o doză de bere. Fericiţi că asta e, a început marea experientă!

Dimineaţa are loc o şedinţă pentru Social Security şi alte detalii enervante pentru cei care ştiu “cu ce se mănâncă” jobul în America. Apoi am avut ziua pentru noi. Am colindat 5th Avenue, Broadway, Wall Street, am ajuns la 9/11 Memorial, am luat ferry’ul gratuit ce înconjoară Statuia Libertăţii, am stat la un bar all country, apoi ne-am clătit ochii prin magazine. Nu pot să spun că a fost ceva nou pentru mine, din punctul de vedere al spaţiului, dar faptul că am mers în acel grup, un grup în care unii ne cunoşteam de-o viaţă, alţii de-o vară, iar unii de ieri, a făcut totul deosebit. Eu eram copilă, timidă, egoistă, nerabdatoare. Parcă îmi lua cineva experienţa dacă nu se făcea cum vreau eu. Îmi pare rău deseori pentru comportamentul ăla, dar asta e, m-au iertat, aproape toţi. Iar ăla unu care încă nu, timp mai este, nu-mi pierd speranţa.

Nu am mai spun nimic despre diferenţele de preţuri, atât spun, dacă vrei să-ti cumperi ceva, fă-o că nu-i scump, doar ţi se pare!

Oricum e un fel de ritual, nu contează de câte ori vizitez oraşul, sunt câteva locuri pe care nu pot să nu le văd dacă timpul îmi permite. Sau o waffle de la intrare pe Brooklyn Bridge, nu plec din New York fără una.

Dimineaţa următoare am fost tare matinali şi am mers pe podul Brooklyn. Nu ştiu cum se face, dar tot aşa am noroc, noi şi podul. Şi priveliştea adorabilă! Dar vă las să vedeţi. Cu mare mulţumire fotografului!

Şi să îmi fie cu iertare că am pus fotografii doar cu mine, dar nu am altfel. Caut eu mai devreme în folderul cu USA2 după ele şi reacţia a fost:

No serios! Dar numai cu mine am poze? Pe mine mă enervează, pe voi, nu vreau să ştiu cât de tare! Multe se schimbă-n 2 ani! Şi acum vreau păr lung şi o culoare nouă. Nu-i bine.

Mai târziu am urcat în Empire State Building cu piesa clasică în căşti! Please do that! Te simţi deasupra tuturor când ajungi sus! Cerul albastru, aerul cald de vară şi fericirea noastră! (dar aşa între noi, nu că se vede mai frumos din Top Of the Rock?)

Povesteam cu cineva despre o idee de cerere în căsătorie, aşa în loc de “only bus” nu ar merge un “will you marry me”? Serios! E foarte zoomed in aici, deci cumva o faci să şi vadă!

Din zilele astea mi-au rămas în gând o mână de oameni, 8 la număr, cu care nu am păstrat o legătură strânsă, dar mereu mi-e drag să ştiu ce mai fac şi pe unde-au mai ajuns. Mari călatori toţi oricum! Avem poze, dar nu-i oblig să apară aici!

A urmat un zbor spre Denver, cu aterizare pe timp de noapte. Undeva, acolo, am găsit autocarul. În Glenwood Springs am ajuns înainte de zorii zilei. Şi acum să vă imaginaţi că ne-a lăsat în mijlocul pustiului. Pe o margine de stradă, slab luminată, cu o benzinarie peste drum, din nou, aşteptam pe cineva să vină după noi. Cred că-i ceva tipic cu experienţele mele. De mai merg o dată, le spun să-mi dea adresa că mă descurc eu. Vine cineva după multe apeluri. Urma să locuim într-un hostel. E o casă tare încurcată, în care locuiesc şi proprietarii, mai erau şi alţi studenţi cu W&T atunci. Am intrat pe un hol îngust şi ne-a arătat camerele. Aveam o colegă pe care am trezit-o din greseală, o blondă superbă. Primul meu gând:

Minunat, o să stăm 3 în cameră curând, îmi cunosc colegul.

Bine, am fost prietene pe urmă, ba am chiar vizitat-o recent în Dubai.

Cum să vă descriu, două paturi suprapuse, mărişoare, spaţiu sub ele cam de două geamantane de cală, încă un metru spaţiu de mişcare, o fereastră mică, o masă, o oglindă pe perete, deci într-o cameră de cămin e mai mult spaţiu. Aveam baie, bucătărie, sufragerie şi curte jos.

Nu mi-au plăcut, mă simţeam străină, am judecat tot ce am văzut. Am criticat. Ba am şi plâns că vreau acasă. Ba că de ce nu am mers în Florida?! Am mai stat trează în dimineaţa aceea încă vreo 4 ore şi am povestit cu un bătrânel ce locuia şi el acolo. Dar nu mă întrebaţi ce. Am vorbit ca să vorbim, ca să-mi acopăr gândurile.

Şi în câteva zile am făcut din toate astea, acasă. Aşa să faci şi tu dacă ajungi să treci prin ceva de genul.

Dă din picioare, enervează-te, plângi, apoi acceptă ceea ce ai ales, că nu-i atât de rău, doar ţi-e dor de ce ai lăsat în urmă. Împachetează dorul şi bucură-te de ce se întâmplă acum!

English version

You were last year with Work&Travel in the USA and now you’re all set to go again? You’re ready for a new adventure, maybe same as good, maybe better, maybe now you’ll take your lover, or you’re leaving him/her back home this time, maybe you’re headed to the same place, or maybe on the other coast. The idea is that you feel responsible now, the know it all person, guess what, a tiny cultural shock will be there, no matter where you go and how ready you feel. Now let me tell you how was my second first impression.

This time I chose from Adira the package with job and two days in NY(honestly, they’ve changed things since my time, but they’re the best either way!). I was supposed to leave in a group, but at the end, it was just me and a boy. We drove together to Cluj, for the bus to Budapest.

Again, a mix of feelings and thoughts were running through my little head. With my heart on the very one, no worries about school(I must mention, I had my visa interview being in the last year and with 3 failed exams on the record, so it depends on your luck, the field of study and the mood of the person who takes your interview).

We were off to a mountain state, Colorado, I left behind the ocean and the white Florida beach.

In Budapest, in the airport, we start to form a group. If you go in June it’s impossible not to meet Romanian people there! We board, we laugh, we talk, we eat, we sleep and we can’t wait to arrive to NY! We knew it was going to be late at night, that we were going to be wasted from all the travel and jet lag and we’ll just want to see the hotel bed.

We land and so we start our adventure! Tiny sparkling lights, yellow cabs, all noisy. Once we got to the hotel I learned my lesson about the many starts hotels in Manhattan, the entrance is worth the value, not the rooms. We barely had space to move around the room. But we were very close to Times Square. So we changed and went out, you forget you are tired once you get there.

You go out and explore New York, a different face of it. Not too many lights, cleaning crew everywhere, empty Times Square, a place just for us! Of course, you want to drink out of a bag, or smoke weed or other stupid shit, yep, that can be done at any hour. Don’t know how this was for a first timer, if it lowers your expectancy of the city where anything can happen, but for me, it was a taste of fresh air, before a summer of change and work. In the hotel lobby or the corridors you were able to hear only our language, I think we had it all booked. Groups hanging around on the floor talking, sharing a bear, just plain happy and ready for the big american experience, that is!

The morning after there’s a boring meeting for someone who went through it all before, about the Social Security, conditions, all you need to know about your sponsor, whatever. Then we had the day for us. 5th Avenue, Broadway, Wall Street, 9/11, we took the ferry around the Statue of Liberty, had a bear in a country bar, did some shopping. Classical Manhattan activities. All old, but new, for me, because of the group, some we know for a lifetime, some for a summer, some for a day, some we’ve never seen again. I loved the experience even if it wasn’t obvious back then. I was a child, spoiled, a “We just do what I want” person, I hope I was forgiven and I try everyday to behave and ask others what they want while in a trip, or any other moment(I’m better in the any other moment stuff; travel … let’s say I do it better alone).

Next morning we went on the Brooklyn Bridge, where I don’t know how it happens, but we had it all for ourselves! All thanks to my special photographer!

Later we went up in the Empire State Building with the song playing in out ears, please do so! It feels awesome, just like you’re the best, above everything! Blue sky, sunny hot summer day and our happiness.

Out of those days I was left with a handful of people, 8, if I do the math, we did not stay close, but I care a lot about them, always want to know they’re ok and where they’ve been traveling so far.

This pictures make me want long hair and a new color. Not good.

We had a flight to Denver and a bus trip to Glenwood Springs. Where we were left in the middle of nowhere. In the night. No lights. And a small gas station. A bit chilly. We called. And called. It must be my luck. After about an hour someone pick us up, we were going to live in a hostel. Well, a typical house with many rooms, some for 2, some for 4. I woke my roommate up by mistake, a hot blonde! Awesome. It’s gonna be 3 people sharing this room, pretty soon – my thoughts when I saw her, because I knew very well the guy I went with. I was right. But we were also friends after all, she’s the one I visited in Dubai.

I’ll describe the room we had. 2 bunk beds. An ok size. A space under the bed for 2 suitcases. Then a table and a big mirror on the wall. Small window. And about 2 feet space in the room. A dorm room was bigger. I hated it. I felt like a stranger, I judged it all, I criticized it. I cried. I was mad I left Florida for it. I spend the next 4 hours awake talking to an old men(who was living there too) about everything and nothing, just to forget about my thoughts.

And in just a few days I made out of all that, a place I called home. So you should do. Kick it, get mad, cry, but then take it all in, embrace the choice you’ve made and live with it. You’re just missing what you left behind. That’s still gonna be there when you go back. Or not. It doesn’t really matter. The thing is, you have to enjoy “now”. This very moment. You had yesterday, that’s gone now; and the future is what happens after this moment.

I wish you all a great summer experience of work, friendship, growing up and travel!

[/et_pb_text][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/first-impression/” url_new_window=”on” button_text=”primul gând de prima dată, în Florida. ” use_background_color=”off” background_color=”#e08433″ background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″] [/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]