Dubai, see you soon!

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_cta admin_label=”call to action” url_new_window=”on” use_background_color=”on” background_color=”#e04211″ background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″ button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/11/dubai-do-you-want-to-be-my-friend/” button_text=”go back to part one – vezi partea întâi”]

[facebook]
 

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!

Toate aticolele încep cu versiunea în română, pentru o viziune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă!

All articles begin with the Romanian version, for English please scroll somewhere in the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_video admin_label=”Video”]

[/et_pb_video][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

În Deira am ajuns într-o lume ce mi-a amintit puţin de Maroc, în schimb, mult mai agitată.

Oriunde ajungi auzi:

Come inside! Looking is for free!

Da, este. Dar să stau să îmi înşire toate eşarfele din toate materialele, în toate culorile şi să mi le laude, la răbdarea mea, era prea mult. “Come, come”, “Design”, “color”, “how much”, “very good cashmere/silk”, “best price” … cam asta auzeai. Dacă îţi place să negociezi, e lumea ta. Le vând cu mai puţin de jumătate din preţul pe care ţi-l spun iniţial.

Am mers de acolo cu o bărcuţă de lemn, cu 1 AED călătoria, pe partea cealaltă, partea navelor de cargo. Vapoare ce fac comerţ ilegal cu Iran sau alte locuri interzise de politică şi războaie. Şi oamenii ăia au o viaţă, deci au nevoie de frigidere, televizoare, cuptoare, haine, mâncare. Ce nu am văzut împachetat! Oameni simpatici la bord, i-am văzut ca pe nişte piraţi, rezistenţi în negoţul lor, în era modernă, ce ştiu de secole să facă, tot cu asta au rămas. M-au lăsat să urc la bord. Oameni veseli, povestitori, pregătiţi de drum. Un univers ascuns mie, una e să auzi multe, dar alta e când vezi cu ochii tăi.

Cel galben are roţi şi se plimbă pe apă, interesant, nu?

Apoi Gold Souk, e un loc fascinant pentru femei de arabi, de indieni, care se acoperă în aur şi se simt mai frumoase aşa, dar pentru o româncă zăpăcită, nu a fost mare lucru. Aş cumpăra bucăţi de aur să vin să le vând ţiganilor de lângă Central, făceam un ban cinstit, un bilet de avion, cum zicea prietenul meu. Dar nu, o bătaie de cap în plus pentru mine, am nevoie de un training serios de tehnici de negociere, zic eu!

Da, e doar aur. Cine mai doreşte, cine mai pofteşte?

Pisicuţe peste tot!

La plimbare prin Bastakiya, oraşul vechi! O shaorma vă costă cam 5 dirhami, un humus cam 6 dirhami iar un pahar cu seminţe de rodie 15 dirhami.

Casa Sheikhului, muzeele, centrul cultural mi-au amintit de străduţele din cetatea din Alba Iulia, ba chiar i-am şi povestit despre ele. Moschei au, destule, grămadă, ca noi, biserici. Dar m-a dus într-un mic templu indian. Mi-a spus că nu i-au lăsat să îşi facă unul, doar acum recent au improvizat ceva. Ne-am lăsat papucii într-un dulap mare, ne-am spălat mâinile şi am urcat într-o cameră la etaj. Dintr-o cutie aleg un şal. Trebuia să-mi acopăr capul. Ştiu că mă joc doar cu astea, dar chiar mă prind bine, deci le port cu drag, nu obligată. Se închină, cântă, se roagă. Fiecare cu religia lui. Eu cu privitul. Şi voi acum.  Hindi nu e o limbă preferată de mine, oamenii nu sunt preferaţi de mine, nu-s blonzi cu ochi albaştri, dar dacă îmi las prejudecăţile aiurea deoparte, întâlnesc chiar oameni buni, ca şi acum. Păcatul generalizării, aşa i-aş spune.

 S-a oferit să vină cu mine şi în safari, care by the way e cam 100 AED, include drumul, plimbarea cu 4×4, o plimbare cu camila, poza în haine alb-negru, cina(prea multă mâncare) şi spectacol de belly dance şi dans cu foc. Din nou a picat la fix. Cineva cu care să schimb o vorbă şi cineva care să fie răbdător cu mine şi fotografiile mele.

Pe drum mi-a povestit despre casele ce se văd în construcţie pierdute spre deşert. Sheikhul le construieşte pentru familii de arabi care acceptă să locuiască acolo pentru un fel de rată mai mică. Încearcă să-şi ţină oamenii fideli şi mulţumiţi. Dacă au internet, I’ll take one! Ajunşi în deşert, încet, încet, urmărim apusul. În maşina de teren am loc în faţă. Nu porneşte bine că aud din boxe cum răsună Alexandra Stan, apoi Inna şi Ackent şi nu, nu era român şoferul, dar se pare că au din nou mai mult succes la străini decât au la noi. Alerg ca o copilă până într-un vârf de dună ca să văd rotundul soare înainte să se ascundă. Nisipul ăsta mult se simte precum zăpadă proaspătă.

Timp este de plimbări cu cămila. Îmi tot explica cum să mă las ba în faţă, ba în spate, în funcţie de cele 3 etape de ridicare ale cămilei, dar tot mi-era frică. Nici pe un cal nu am stat vreodată. Dar par aşa draguţe şi cuminţi, atât că-s mari. Bine, în cele maxim 10 minute, atât am strâns biata cămilă între picioare că am avut febră musculară mai târziu. Deci încet că nu cade nimeni! Apoi nenea ce ţinea cămila de sfoară a oprit-o pentru un moment, pentru fotografii şi eu tot vorbeam, mi-a spus să tac, altfel cămila nu stă locului cu capul. Deci sunt tare curioasă cum le-au dresat.

Am primit o gustare imediat ce am ajuns în oază. Cartofi prăjiţi cu pui, pe care, de foame, i-am terminat urgent, crezând că e cina. În 30 minute când ne chemau la coadă la marele festin deja nu-mi mai era foame. Dar mi-am luat puţin din fiecare, o pâine de shaormă, legume, sosuri, orez, paste, carne. după pofta şi stomacul fiecăruia.

Indienii mănâncă mult, precum mexicanii, şi picant. Spectacolul nu e cine ştie ce. Da..se joacă cu focul, dar după evenimentele recente, nu prea l-am urmărit cu drag. Şi belly dance, înteleg că trebuie să vedem cum îşi mişcă corpul dar totuşi.. să îşi păstreze silueta că ce-i prea mult strică. Apoi, era un tip acolo cu o pasăre la care îi dădea drumul din când în când în mulţime. Şi unde aterizează draga de ea? Exact la mine în farfurie. Frumos, nu? Cei din jurul meu au fost tare amuzaţi, eu, încă uimită că nu mi s-a pus în păr. Era întuneric, un vânt slab, vreo 20 grade, nisip rece între degete. Când o să găsesc şi eu o jumătate bună, revin şi pentru o noapte acolo. Părea să merite şi nu e mult mai costisitor.

Pe drumul spre casă am stat iar în faţă, în autocar. Ce am observat e cât de bine poţi învăţa Dubaiul cu ajutorul clădirilor gigant. Toate au altă arhitectură, dar fie, de departe nu o vezi, vezi culoarea şi forma acoperişului. Aşa îţi dai seama unde eşti. Mi s-a părut interesant. Ceva ce în San Francisco, Miami sau Chicago nu am reuşit să fac.

Ziua 4.

O zi plină, un somn bun. Urma duminica lor, deci vineri. No metro până la 1 PM, aşa că am luat busul până la plajă. Puţină atenţie cu acest mijloc de transport. În metrou e simplu, trebuie să foloseşti cardul, altfel nu ai cum să intri şi să ieşi de acolo, în bus faci check-in’ul, dar când ieşi dacă uiţi check-out’ul te trezeşti ca mine la biroul de informaţii pentru a-ţi reseta cardul. Am ales plaja de lângă Burj Al Arab, pentru că toată lumea merge acolo, dar nu aveam mari aşteptări. Florida e pe locul 1 şi nu mi-o dă nimeni jos. Deci e ok, plajă mică, nisip curat, fin, am găsit scoici. Apă caldă, prea limpede, intru până-n gât şi văd fundul şi peştişorii înotând cu mine. Mulţumesc, dar prefer să fie valuri mari.

Am şi dormit puţin, trezită de un grup mare şi gălăgios venit cu “Big Bus”, clasicul, habar nu am cât e, dar pentru un turist tipic, cred că e o alegere înţeleaptă, te plimbă de colo colo. Strada paralelă cu marea aduce a Florida. De ce obsesia asta a mea cu paralela? Pentru că aşa vreau. Pentru că e un loc unde vreau să mă mut într-o zi. Case albe, elegante, sigure, cu ideea de cheie în forma ferestrei. Maşinile de pe stradă, nu le am cu astea, dar sunt dintre cele mai scumpe, mai mari, mai sport. Şi curate, lucesc incredibil de frumos. Ţi-e drag să priveşti traficul.

Intru în căsuţa cu aer condiţionat unde aştept busul. Prea frig. Ies. Un tip de culoare şi unul de printr-o ţară vecină cică se bagă în seamă. Că de unde sunt, vin de la plajă, etc. Dar dacă nu ai o engleză bună, eu zic să nu te oboseşti că ori te ignor ori îţi răspund ironic. Şi ui aşa iau ei la rând toţi vecinii României, apropiaţi, îndepărtaţi, Rusia, Moldova, Ungaria, Franţa, Spania, Italia, Bulgaria, Argentina, Turcia, Maroc, pănă nimereşte un om de lângă ei. De ce?

well, you said they were close and I know they skipped just this one.

Bine-a zis! Un punct pentru UAE faţă de SUA, oamenii ştiu geografie, pentru că trebuie, pentru că migrează mulţi şi fiecare îşi aduce obiceiurile, nu acceptă schimbarea. Nu-s două popoare şi câteva minorităţi, sunt o mare de minorităţi. Dar e timpul să nu mai judec lipsa cunoştinţelor geografice ale americanilor. Până la urmă nici ceilalţi nu ştiu numele statelor lor. Şi câte un stat e lejer mai mare decât o ţară Europeană. Eu le ştiu pentru că îmi plac, dar au dreptate totuşi. Sistemul educaţional în sine te îngrădeşte.

Pe bus înapoi am trecut pe lângă un parc în care am văzut numai bărbaţi. La poveşti, indienii în hainele specifice, ca ale noastre pijamale, haine lejere, potrivite cu vremea. Erau şi arabi, toţi îmbrăcaţi în alb. Am întrebat şi au parc doar pentru femei şi copii, întâmplarea face că în restul vezi doar bărbaţi pentru că ori stau femeile acasă cu copii, ori îşi au femeile în India deoarece situaţia materiala nu le permite altfel. As putea spune lejer că sunt 3 bărbaţi la una, când ei ar căuta fix invers.

De la hostel, în plimbare am mers cu noul amic până în bazarul de textile şi mirodenii, să cumpăr şi eu una alta. Magneţi şi fular. Ca de obicei. Pe timp de noapte se văd şi mai frumos luminile vapoarelor. Mi s-a recomandat o cină romantică acolo pe altă dată, costă cam 100-200 AED. Posibil. Briza e plăcută şi mirosul apei e ceva ce o să îmi placă mereu. Cică sunt bun negociator totuşi. Spun cât aş da maxim şi plec într-un minut dacă nu acceptă. Mai repede aş spune că sunt ei prea maleabili, nu că fac eu o treabă bună. Mi-a plăcut să-l aud povestind în hindi cu toţi. Dacă e o discuţie paşnică sună chiar bine. Când începe entuziasmul şi se măreşte grupul, atunci devine obositoare. Dar până la urmă e ceva de obişnuinţă, de contact inexistent cu poporul lor. Aceeaşi poveste cu celelalte majorităţi. Dar vreau să le văd lumea, să le înţeleg obiceiurile.

Prima dată când mi-am dorit să aud limba română. Când mi-a lipsit o persoană cu care să mă joc din cuvinte, cu care să critic locul, să apreciez ce am lăsat acasă, dar şi să judec obiectiv adevărul, acela că se trăieşte mai bine în altă parte.

Am fost la cină, cu specific arăbesc. Fustă, stăm pe jos, dar de ce nu? Cu desert fără ciocolată, dar foarte bun. Păstrăm cel mai bun pentru final! Ca să îmi lipsească sigur când ajung acasă.

Cineva mi-a spus să merg unde îmi e inima. Ştiam să spun că în Florida am lăsat-o. Acum, nu mai sunt convinsă. Parcă am o bucăţică în orice loc am fost şi mai mult îmi place aşa. O adun în câţiva ani. Deci, la cât mai multe zboruri în câte o lume nouă!

Ziua 5.

La 8 dimineaţa străzile nu-s aşa aglomerate. Aş putea spune că e un trafic civilizat. Dar mi s-a spus că nu am dreptate. Cu tot cu autostrăzile lor cu câte 7 benzi pe sens, cu metroul suspendat, cu încă 2 străzi laterale, cu tramvaiul, tot claxonează din orice, mai niciodată nu semnalizeză stânga dreapta şi circulă cu foarte mare viteză. Dar dacă treci peste toate, e genial! Mie mi-au plăcut şi clădirile ce se văd în depărtare în ceaţă, dar nu una rece, una din nisip. Priceless. De departe se vede diferenţa dintre un oraş nou născut şi unul vechi de secole. Prin infrastructură, prin tehnologia utilizată şi zic eu, cel mai important, prin spaţiul pe care se întinde.

La 9 m-am pregătit repede să merg cu vechea prietenă în Dubai Marina pe timp de zi, la un mic dejun rapid. Îmi place mai mult aşa, totul în bătaia soarelui, altă poveste! Şi sigur, am ales Johnny Rockets, deoarece cartofi dulci şi dor de SUA.

Nu, nu eram obosită, vi se pare. Nu, nu am dormit cam jumătate din cât dorm acasă. A meritat fiecare secundă, deci aveţi liber la vizitat Dubaiul, singuri sau însoţiţi. Ce am observat e că nu am probleme cu temperatura, trec de la 0° la 30° fără să-i pară cumva ciudat corpului meu. Cu statul pe scaun în faţa monitorului, faţă de plimbările de câte 10 ore, cu asta încă nu mă înţeleg, dar e work in process.

Curiozităţi de final!

Da, ăia sunt palmieri, în aeroport, pentru că se poate şi de ce nu?!

După prima întâlnire cu duşul de la toaletă, din Rabat, aici mi se părea firesc. Deci feel free to use it, că îl găsiţi peste tot.

Şi o idee simpatică a celor de la Tarom! Avioanele pentru zboruri interne poartă numele de oraşe, iar cele internaţionale, de regiuni. Sau asta cred că e regula. Cert e că am zburat odată cu Alba Iulia din Cluj la Bucureşti si din Bucureşti în Dubai cu Moldova.

P.S. Am încercat lapte de cămilă, lapte dulce cu sare şi alune, cam aşa l-as descrie. Deci nu, nu-mi place.

English version

In Deira I found a world that brought back memories of Morocco, but a very noisy one.

You just hear:

Come inside! Looking is for free!

Yes, you’re right, but my patience is not. To stay and check out all the materials and colors and listen to the way they try to convince me about something I already know is too much. This are their negotiation words: “Come, come”, “Design”, “color”, “how much”, “very good cashmere/silk”, “best price”. Like he’s selling me one for 50 AED when I know I can find a similar one in Romania for 20 RON. Take it or leave it! It’s that simple.

Yes, it’s the same metro company on water.

From there, we took a wooden boat for 2 AED round trip on the other side, the one with the cargo ships. Those are for trading purposes, you could see there TV’s, microwaves, fridges, clothes, food. Name it and it’s there! Nice simple people on board. They agreed I can go on board, short but great experience! I had an image of the pirates from the movies I used to watch when I was a kid. They stay strong and trade is their belief and life. It’s what defines them. It’s a world I did not know much about, but I loved seeing it. Anything is better seen and experienced than heard.

Then the Deira Gold Souk, fascinating place for Arabic and Indian women, maybe for some shallow European, too, anyone who feels beautiful because of all the gold there, but not for me, no big deal. I could have bought a piece of gold and sell it back here, I could have made the money for a plane ticket maybe, but I lack on skills for it. Negotiation? No.

You may see here a gold workshop, where they cut and work with it. And then the biggest ring in the world, it has 615 Swarovski stones according to news reports. The ring has a certificate from the Guinness Book of World Records and costs more than $3 million.

Sheikh’s house, the museums, the cultural center, all Bastakia area, reminded me of the streets in the fortress back in my hometown, Alba Iulia. I told him about those, too. Eating out here is for sure cheaper than anywhere else. Give it a try!

Mosques they have too many, same as we have our huge Churches. He took me to an Indian Temple. He told me they were not allowed to have one till recently so this is something very small, similar actually to a Chapel Room in the hospital. We had to leave our shoes in a closet at the entrance, we washed our hands and went upstairs in a room. I had to choose a thick soft scarf from a box and cover my head. In case someone was curious, I just love how those look on my hair, no other ideas, no religion conversion, no marriage. Everyone was praying in their specific yoga position, also they were singing something. I like to watch. Now you can, too. Hindi it’s not a language I like, nor the people, no blond, no blue eyes. But, after all this, when I stop judging through my personal broken lenses, I really meet nice good people. The sin of “common perception” I’d call it.

He offered to come with me in the safari, by the way, it costs about 100 AED and includes the round trip there, a round trip in a 4×4 in the desert, a camel ride, a snack, diner, belly dance and dance with fire show, henna tattoo and pictures in traditional clothing. Great! I had someone to talk to, also someone patient with my photos.

On our way to the desert he told me about the big white houses under construction on the side of the road, made by the Sheikh for the rich families who are willing to live there for a smaller rent. He’s trying to populate the area I guess and also to turn it all green with all the trees planted there. If I have internet, I’ll take one! We arrive in the desert at sunset. I got the front seat and guess what music was playing! Romanian! Inna and Alexandra Stan are following me everywhere … and now Akcent too. No Romanian driver, just to be clear, they like the music. I run like a kiddo on top of the sand dune to catch the last view of the sunset from up hill. All this feels like snow, if you judge on how much there is. But warm, not cold, maybe a little at night.

The camel ride was my favorite part, I never even went on the back of a horse, so climbing up and holding on while she was getting up was exciting, scary and awesome! I was sore the other day but oh well.. I was holding too tight, but I knew that anyway. I don’t think there’s anyone who falls because they are well trained there for show. You should ride quietly because it looks like you might disturb the ride, or so I was told by the owner.

Then we got the snack, french fries and some wrapped chicken and I ate it all very fast, being hungry. In 30 min I hear diner is coming. Now you tell me? I’m full. It was an open buffet I may say. We stood in line and selected how much we wanted out of various vegetables, pasta, noodles, rice, creams, sauces and meat on a some kind of a tortilla. Indians eat a lot, like Mexicans, and somewhat spicy. The show is good, not that impressive. I was not in the mood to watch someone playing with fire after the recent event back home. And the lady for the belly dance, ok, I get it that we have to see how she moves her tummy, but she was too fat. There was a guy holding a bird and from time to time he just sent her to fly away and land in the crowd. Guess what, she landed in my plate just after I finished eating, she spilled half the coffee on me. People were amused at least. It was dark, a bit windy, around 20 degrees, I could feel the cold sand between my toes. Promise I’ll go with someone someday to stay overnight, I think it would be special!

On our way home I had the front seat again and that was the moment I saw you can see where you are by the shape of the last floors of the skyscrapers. They all have a different structure and architecture but from far you see the color and shape of the rooftop. That’s how you know where you are, I can’t say the same about Chicago, San Francisco or Miami.

Day 4.

Full day, good sleep. Friday, their Sunday. The metro was not working till 1 PM so I took a bus to the beach. In the metro is easy, you have to check in and out with the card in order to enter or exit, in the bus you just get on or off. So of course I forgot to check out and my card did not understand my trip was over and I got it stuck, I had to ask info desk for help. Be careful.

For the beach, I chose the one next to Burj Al Arab, because I knew everyone was going there and for a first time and a few hours I thought it would be ok. Very small, with some shells, whitish sand and clear water. So clear that almost standing straight under water I was still able to see the bottom and the tiny fish swimming around me. Thanks, but I like better the big waves, Rio’ish like? I slept from time to time, but the groups of tourists, mostly Indian, who were scary noisy woke me up. People were using the Big Bus, a touristic bus with special routes, popular all around the world, so I recommend it for a common tourist. On the parallel street you find only white elegant big and safe beach houses with the key design on the windows, specific for Arabic areas. Everything is too similar to Florida, but in the same time so different. I guess I am still searching for a place I’d love more that Florida. None, so far.

It’s a pleasure to enjoy traffic here. All these expensive sport cars or terrain ones, so clean they sparkle! I’d like one here, too. I get in the bus stop box to cool off for a bit, with the AC in there. Two minutes, ok, too cold now. Outside there were two guys trying to talk to me, like what are you, tourist or journalist(that was a nice one, I have to say), then they went on a wild guess to decide where am I from. They named 10 other countries(Russia, Moldova, Hungary, Bulgaria, Italy, Spain, France, Argentina, Turkey, Morocco, our neighbors or other, till a man next to us said “Romania?”. Waw. His answer was

well, you said they were close and I know they skipped just this one.

Nice, they know geography! I like that. And it’s because they are not some minorities they are generations born and raised there. I hear a lot that American’s don’t know geography outside the USA, well, excuse me, but who knows the names of all their states? At the end of the day those have the size of some countries in Europe. I know I once criticized them for it, taking back my words. Anyway, I know those all. But hey, I love it there, so I like to know.

On my way back, on the window I saw a park, men only, or so it seemed. Indians in their traditional clothing, pajamas if you ask me, but comfortable and good for the weather, then Arabs dressed in white clothing all together talking and enjoying the day off. I asked and it looks like there are parks for women and kids only, so they were there, or at home, being housewives, or back in India because of the impossibility of moving here, based on the men’s salary. I could easily say there are 3 man for one woman, just the opposite of who they’d want.

From the hostel we went for a walk at sunset, me and my new friend. I wanted to get a scarf or something. At night is a special landscape again, with all the lights of the boats. I was told to go for diner on a restaurant boat there, some other time when I’ll have someone I love with me maybe. The smell of the water it’s still my favorite. It seems I am good negotiator, I just gave the man a maximum I’m paying or I’m gone, that easy. I did like to listen to him talk in Hindi, if it’s a peaceful conversation it really sounds nice only when there’s an enthusiastic group it’s a bit tiring, but you get used to it after a while. It’s a matter of what you know and then the unknown. Of course I am afraid of it but I love discovering and experiencing everything first hand. I hate it when someone just tell me about a place I haven’t seen yet.

But then, it was the first time I wanted and felt the need to hear Romanian and speak it if possible. Usually I just go the other way when I hear one word, but that’s in Europe in general. Well, in the US sometimes too. But now I wanted to play with words with more than one meaning. I always analyze and judge how life can be wherever I go, it can be better there, for sure.

I went out for diner in a traditional Arabic setting with tasty meals(chicken, lamb, rice with great condiments)  and very good dessert with dates and bananas. I saved the best for last, something to think about back home, right?!

Someone once told me to go where my heart it. Now I don’t know where is that. I thought I left it in Florida. Now I see is not in Cluj anymore. I think I left a piece everywhere I went and someday someone will get it all back together. Till then, cheers to many more flights to wonderful places!

Day 5.

At 8 AM the streets are not that crowded in the weekend. I could say it’s really ok and civil. But I was told that it’s bad. Even with their highways with 7 lanes one way, then the metro, then tram, then other 2 streets … they still use the horn a lot, they don’t use signs while going left or right and they go with high high speed. But other than that, it’s awesome! Or, I loved the view, foggy buildings, but not the cold fog, a sandy one. By far, you can see the difference between a newborn city and an old one. Space and technology wise.

At 9 AM me and my sweet old friend decided to go in the Marina for a walk and a quick breakfast before my flight. It’s way better in the sunlight, whole new story! And of course I chose Johnny Rockets, because sweet potatoes and US addict.

No, I was not tired. I slept half the time I would back home, but it was worth it every second! Visit Dubai! Be my guest! It’s interesting, one told me. I think it’s a good word. Back home I understood once again how easy it is for my body to adapt from 30° to 0°, third time I’ve done it and it just seems right. Only going back to sitting all day long in front of a computer, rather than walking 10 hours a day, that’s what my body is struggling with. But I’ll find a way.

P.S. I tried camel milk, aww, salty peanuts like, I hated it.

 

 

[facebook]

[/et_pb_text][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” url_new_window=”on” use_background_color=”off” background_color=”#7EBEC5″ background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″ button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/11/dubai-do-you-want-to-be-my-friend/” button_text=”check out part one – înapoi la partea întâi”]

[/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]