Dubai, do you want to be my friend?

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

[facebook] Muzică de rugăciune, ascultă cât timp citeşti pentru o experienţă completă! Play for prayer music! Read while listening to it. You’ll see the difference!

[/et_pb_text][et_pb_video admin_label=”Video” src=”https://www.youtube.com/watch?v=EAvlimEYEpQ” image_src=”https://41.media.tumblr.com/1b428e2286cbc64f0cf2da683e34a7fb/tumblr_nykwwufsjF1ui7hw7o7_1280.jpg”]

[/et_pb_video][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” url_new_window=”on” button_text=”check out part 2 – vezi partea a doua ” use_background_color=”on” background_color=”#962e0f” background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″ button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/11/dubai-see-you-soon/”]

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!

Toate aticolele încep cu versiunea în română, pentru o viziune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă!

All articles begin with the Romanian version, for English please scroll somewhere in the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

De ce Dubai? Pentru că era altceva, are umiditatea şi temperaturile ridicate pe care le ador, dar are şi o cultură complet necunoscută mie. Mulţi merg pentru cereri în căsătorie, pentru luna de miere, eu am mers să văd dacă-mi place. Aş sta sau nu acolo? Cu întrebarea asta pornesc mereu la drum. Concluzia e: da. Dar am trecut printr-un întreg proces până să ajung la ea. Ştiam că sunt mulţi zgârie-nori şi o veche Medină, iar eu urma să stau undeva între. Sau asta spunea google maps. Cu atât am pornit la drum. Şi cu asta m-am întors. Lectură plăcută! 

Ziua 1.

Agitaţie mare înainte de zbor. Prea mare. Mai că am renunţat la excursie. Bine, sunt mai multe la mijloc, dar până la urmă la fix am prins ultimul autocar ce mă lăsa direct în aeroport la Bucureşti, pentru un zbor de dimineaţă cu Tarom spre Dubai. Dar ce condiţii avem! Nu două scaune libere, că 4 … A mai fost şi 100 euro dus-întors, cu bagaj de 30 kg inclus. Avea doar 12 kg al meu, dar trebuia să fiu mândră.

Toate ca toate dar imediat ce îmi recuperez bagajul ascund paltonul şi fularul, schimb cizmele cu sandale şi pornesc nerăbdătoare spre intrarea la metrou. Privesc în jurul meu, categoric nu mai sunt în Europa. Atât mi s-a spus că Dubai e multicultural, plin de turişti, că nu se simt atât de puternic diverse restricţii ale islamului. Dreptate au, dar nu de asta, că din pricina populaţiei. Faci un pas în metrou şi vezi ori indieni, ori pakistanezi, ori japonezi, ori filipinezi. Da, sunt şi bărbaţi în alb şi femei în negru dar prea puţini. Un pic mai dificil cu zona mea de confort aici. La ce indicaţii aveam spre hostel, clar, am ajuns în altă staţie. Pe cine să întreb? După cum spuse un prieten indian de mai târziu, “voi toţi albi sunteţi la fel“, no fix aşa am zis şi eu când am văzut marea de indieni ce mişuna pe străzi. Şi ce mi se părea nostim, că au acelaşi stil măi! Cămăşi într-o culoare puternică, cu dungi sau pătrăţele. Unde găsesc eu acum un blond cu ochi albaştri să-mi vină în ajutor? Of.

Adapt or die. Aleg unul mai elegant, parcă un pic altfel din mulţime. Minunat! Vorbeşte şi frumos engleză! Atât că nu ştie nici el bine unde e. Dar pornim împreună la drum. Cum spun eu mereu, nu ştiu cât noroc am, dar tot de oameni buni dau. Ne pierdem cât ne pierdem, îl şi sună pe cel de la hostel, eram la vreo 3 străzi distanţă, vine prietena lui, ne ia cu maşina şi mă lasă exact în faţa clădirii. În sfârşit, trebuia să mă întâlnesc cu colega de cameră din SUA, care acum locuieşte în Dubai, intrase şi ea în panică. Stabilim acum să ne vedem într-o oră, cât să apuc şi eu să fac un duş după drumul lung şi să îmi găsesc drumul spre metrou.

Concluzia mea după 2 ore în Dubai. Dragul meu, parcă eşti frate geamăn cu Florida, doar că îmbracat diferit şi cu o complet altă personalitate. Artificial, complicat, agitat, trist, grăbit … doar astea îmi veneau în minte.

Din trafic, primul lucru, treci strada pe unde ai chef. Rar dai de zebră. Şi ca femeie, se opresc toţi să treci. Ba chiar şi maşina poliţiei se opreşte în stânga mea şi îmi face semn să trec. Ok, that’s weird. Dar dacă la ei funcţionează! Şi încă ceva, claxonul e lege, te întreabă dacă vrei taxi, dacă vrei să treci, îţi face semn că te cunoaşte, când se enervează, e semn universal. La metrou folosesc cardul day pass cu 20 AED, necesar pentru câte drumuri am. Şi circul în vagolul roz. Ajung după lungul hol până la Dubai Mall, mă conectez la internet şi îmi aştept cuminte prietena. Fericite, agitate, povestind de zor ieşim la fântâni pe timp de noapte. Plin de turişti, dar totuşi se păstrează frumoasă atmosfera luminilor ce se reflectă în apă. Burj Khalifa purta culorile drapelului Franţei.

A trecut timpul, am adunat atâtea amintiri, dar până la urmă totul se rezumă la ce ne face acum fericite, ce ne-a dezamăgit între timp şi pe ce drum vrem să pornim în viitor. Cu drag ne-am amintit de Colorado, am chicotit la relaţiile de o vară, la ce mai fac cei doi, amândoi în SUA acum, când noi stăm departe, tot cu gândul acolo. Dar cândva, cine ştie!

Obosite amândouă, ne-am întors spre casă, spre marea noastră uimire, în aceeaşi zonă, Burjuman. În strada principală vezi restaurante bune la parterul clădirilor înalte, dar în spatele lor, sunt blocuri mărunte ocupate de indieni. Totul îngrămădit, cu multe mici magazine şi spălătorii. Mai târziu, am aflat, întrebând, că sunt în număr mare deoarece sunt mai mult bărbaţi singuri la lucru, deci de lene şi pentru o economie a timpului, au succes aceste spălătorii. Au Carrefour în apropiere. Cu preţuri în dirhami exact cât ale noastre în lei, deci e foarte simplu la cumpărături. Mi-am găsit toate fast food’urile şi dulciurile americane aici, dar nu vreau să las mai prejos produsele din UK, Turcia, Argentina, Olanda, Spania. Cred eu, pentru un european, toate denumirile în arabă ori te încântă şi intrigă, ori te sperie şi te fac să păstrezi distanţa.

Mă pun la somn cu prea multe gânduri. Prea multe culturi ce trebuie asimilate urgent, că altfel, dear Dubai, we’re not friends. Ca şi cum am luat telenovele arăbeşti şi toate cele indiene cu muzica şi dansul lor şi le-am pus în mişcare în faţa ochilor. E ceva! Că au migrat în Europa cu religia, da, au făcut-o. Dar nu cu tot cu tradiţii. Aici s-au luat şi s-au pus, cu caţel şi purcel, cum am spune noi. De la punctul din frunte, până la hainele înflorate şi trecututul străzii alandala. Te acomodezi, la fel ca în metrou, în compartimentul roz de femei. Iei ce primeşti şi accepţi, că aşa e, nu ne schimbăm noi neamul, nu mi se pare că avem dreptul să-i criticăm pe ceilalţi.

Ziua 2.

După 8 ore pe autocar pe timp de noapte, încă 5 în avion, 2 ore în impact cu oraşul şi cultura, 2 ore de plimbare, am adormit foarte târziu. Dar pentru că am vrut să ajung în vizită la sediul companiei la care lucrez trebuia să fiu în staţia IBN Battuta, la 8:30 AM, staţie aflată la o oră de mers în aglomeraţia de dimineaţă a metroului. Dar a meritat. Acelaşi aer, acelaşi tip de oameni. Nu am stat mai mult de 30 minute, e în freezone Dubai, unde se pare că au alte zile libere, alte reguli, alte impozite decât în restul Dubaiului. Mai bine, mai rău, nu ştiu.

La întorcere m-am gândit să mă opresc la Atlantis The Palm. Dacă eşti cu familia, în cuplu, cu prietenii merită să stai o zi întreagă acolo, să te bucuri de tot adventure aqua parcul! Singură, m-am mulţumit cu o plimbare pe faleză în jurul hotelului. Deci, înapoiaţi sau prea lacomi, nu acceptă decât dirhami. 20 AED un drum dus-întors cu tramul, altfel iei taxi. Sigur că eu aveam pentru un drum, şi clar, bancomat aveau doar la hotel, încât să fie profit în ambele părţi. Mă enervez dar nu ai ce-i face. Nu e vina omului că eu m-am încăpăţânat să vin fără cash la mine.

Din nou, familii mari de indieni, care în general nu ştiu să facă poze. Am întâlnit un cuplu simpatic şi i-am ajutat cu direcţii până acolo şi cu fotografii. Vorbeau în portugheză între ei, cu engleza nu stăteau bine, în franceză mă întreabă el dacă mă descurc. Apoi mă înţeleg cu ea în spaniolă. Deci e bine, până la urmă din câteva limbi faci o conversaţie!

De acolo, mai departe am mers în Dubai Mall pe la Victoria’s Secret şi Forever 21, că nu am avut chef de mari cumpărături. Şi pentru astea, mă opream la fiecare etaj la biroul de informaţii, nu ştiu dacă în special pentru că eram pierdută sau uimită de cât de perfect ştiau fiecare colţişor al mallului. De aici, cu greu, am ieşit la marea fântână, care nu merge pe timp de zi, lucru ce m-a întristat, dar am prins un apus frumos. O plimbare pe aleea cu palmieri e recomandată. Zonă turistică, dar destul de liberă în perioada asta a anului.

Nu am prins un moment bun pentru o fotografie, dar soţiile de arabi, cum le vedeţi toate acoperite, din magazinele în care noi nici nu ne gândim să intrăm că ştim câte zerouri au preţurile, aşa ies ele încărcate de cumpărături. După cum toţi ştim, se gătesc mai târziu acasă pentru soţul lor. Nu există om pentru care aş face un aşa sacrificiu, cred. Dar le respect tradiţia.

Acum mi-am amintit de un arab, îmbrăcat în portul lor, ce a început să mă urmărească, până nu i-am spus de 3 ori:

Really? Still following me? Just give it up.

nu s-a liniştit uşor. Au mai fost câţiva cu “pssss”, “pisi” şi alte aiureli foarte frecvente şi la noi. Mi-s dragi pisicile, dar nu-s una you idiots. O replică adevărată “O să te privesc până te măriţi cu mine.” Nu par să ştie cum să abordeze frumos o femeie în public, dar în cultura lor, nici nu au nevoie.

Auzi din când în când muzica pentru rugăciune, ce să mă deranjeze, ba chiar a început să-mi placă! Au şi spaţii de rugăciune, chiar lângă fiecare baie. Dar sincer, nu am văzut pe nimeni să meargă.

Ce mănânc dulce? Un desert minunat, beţişoare cu scorţisoară de la Auntie Anne’s. Again, me missing the US. Mi-am luat şi Hershey’s, multe!

Obosită, încărcată de cumpărături, am mers până la hostel, am făcut un duş rapid, apoi am pornit într-o plimbare până în Marină, să văd şi eu minunile lor de luminiţe de pe înaltele clădiri. După New York mă cam lasă rece tot. Oricât de frumoase şi deosebite sunt, skylineul nu îl întrece pe al meu preferat. Dar a fost altceva faţă de restul Dubaiului cu care intrasem în contact. Mulţi europeni, multă engleză frumoasă răsuna în jurul meu. Oameni mai indecenţi, prea indecenţi dacă îi pui lângă cuplurile alb-negru cum mi-a plăcut să-i numesc. De acasă încă mi-am făcut un bagaj decent, că e voie, că nu, oricum atrag priviri, să evitam deci să fie de tipul celor negative! În Marina localnicii erau la joggingul de seară, sau la o mică plimbare, turiştii la cină pe câte un yacht restaurant sau la unul din multele restaurante cu ce specific îţi pofteşte inima. Românesc nu am găsit nimic, niciunde, dar nu am căutat. Am găsit din SUA enorm de multe, din Asia, din Africa, din America Centrală, din Argentina mi-am luat şi dulciuri. Cea mai lungă zi de plimbare de aici, mai bine de 12 ore. Dar a meritat fiecare minut!

La hostel, cele două fete din Germania povesteau necontenit pe skype cu prietene de acasă, din câteva cuvinte reprezentative puteam să le creionez ziua, dar prea puţin am stat trează pentru asta.

Ziua 3.

Incapabilă să părăsesc patul înainte de 9 AM am amânat dimineaţa de plajă pentru vineri. Am zis că merg în oraşul vechi, în piaţa de aur, de eşarfe, de mirodenii, de chestii de pus în Shisha. Vaiiii cât de frumos miros şi cât de puternic e mirosul! Nu am încercat, pentru că nu, că aşa-s eu. Ziua anterioară am intrat în vorbă cu ceilalţi din hostel, adică din apartamente, că asta era până la urmă, câteva apartamente închiriate într-o clădire, mobilate cu paturi suprapuse. Printre ei era un om originar din India, din ce mi-a povestit cât am umblat împreună, a văzut mult, mult în Asia, a locuit în Africa, unde mi-a mai cunoscut oameni din neam, a văzut şi America. Călător în stilul meu, econom. Îi spun că am rezervat safariul pentru 3 PM deci mai am cam 4 ore la dispoziţie.

I don’t have any plans, give me 10 minutes to get ready and I’ll go with you. If you want and you’re ok.

Da cum să nu! O conversaţie bună şi un mini ghid nu strică.

În ultima vreme am observat ceva. Ceva foarte util! Cât m-a ajutat America. Cu engleza lor. Cu “you” pentru “tu” şi “dumneavoastră”. Îmi place enorm când nu am barieră asta, când cunosc omul cu totul fără restricţii superficiale de politeţe pe care ni le impune societatea românească. Mi-e la fel de firesc să povestesc despre cei 3 ani ai mei de aventuri în lume, precum le e celor cu care am interacţionat mult, dar care au mai mulţi ani de experienţă decât am eu de viaţă. Si îmi place. Îmi place că mă pun la acelaşi nivel, bine, au grijă de mine, dar nu m-a tratat nimeni ca pe un copil prostuţ care mai are de învăţat până să-i ajungă. Ba chiar, mulţi se miră că am trăit atâtea într-un timp atât de scurt şi îmi apreciază alegerile.

Revenind, domnul din India doreşte să se stabilească în Dubai, dar cum cu actele e bătaie de cap, momentan pierde vremea, mai vizitează, mai una alta. Se oferă să îmi fie ghid în zona veche. Cea mai bună idee! De ce? Păi … arabi, arabi, dar ăia îs cei bogaţi, un om normal al străzii, vânzător, negustor e indian, iranian, pakistanez şi lista continuă. Cert e că le ştia limba, treabă ce probabil mă încurca altfel, cu engleza … nu tare bine o duc ei. Apoi am avut fotograf personal, dispoziţia de poze nu era la ea acasă, dar gestul şi efortul a contat!

Am luat metroul o staţie până la una veche ce şi interiorul îl are în stil vechi, îmbrăcat în modernitate.

English version

Why Dubai? Because it was something else, it has the humidity and high temperatures I love, but it also has a whole new culture. Many go for a honeymoon or a proposal, I went to see if I’d like it there. Would I live here or not? That’s the question I take with me wherever I go. Yes, I would. But it was a huge process getting here. I knew it has skyscrapers and the old Medina and that I was going to stay somewhere in the middle. Or that’s what google maps said. You can see what I brought back with me now. Enjoy!

Day 1.

Big fuss prior my flight. I almost gave it up. Ok, there were some other reasons, but after all, I managed to catch the last bus. That one dropped me off in front of the airport for my morning flight to Dubai with Tarom. I have to brag about the conditions, 3 out of 7 were occupied seats. It was 100 euro round trip, 30 kg bag included. Mine had only 12, but I had to mention.

All in all, after I get my bag I hide the winter clothes, change my shoes for some sandals and walk towards the metro. I stop and take a look around. Definitely, not Europe. I was told Dubai is multicultural, a tourists city, that you won’t feel the Islam’s restrictions that much. True. But that’s because of it’s inhabitants only. One step in the metro and you see Hindu, Pakistani, Japanese, Filipino. Yes, there are the men in white and women in black, but rarely. It came all over my comfort zone. With my notes for the hostel of course I got lost. Whom to ask? A friend I’ve made later said “you white people all look the same“, well, something like that I think about the Indian people. They’re so funny, a see of people, all dressed the same, same type of shirt, with intensive colored stripes. Where do I find a blond with blue eyes to ask for help? Ahh. Adapt or die. I pick one, elegant, he stood out from the crowd. Great! He had a good English too, only that he was as lost as I was when I showed him the address. He knew the area but not quite well. So he called the hostel and his girlfriend to pick us up and they dropped me of in front of it. Ain’t I lucky or what? Finally, I was going to meet my roommate from Colorado, she lives in Dubai and she was worried because I was kind of 2 hours late, but we managed to talk and meet. I took a shower, changed and found the way to the metro, taking pictures while doing so, to find my way back, if needed.

My thoughts after 2 hours. Dubai, honey, you’re like the twin of Florida, but dressed differently and with a complex and different personality. Artificial, complicated, nervous, sad, in a rush.. that’s what you made me think of.

In traffic, first thing standing out is the ability to cross the street anywhere, just because there’s no zebra really. You’re a woman? Even better. They all stop for you no matter the traffic, well not on the main street, but you get my point. A police car stopped to let me pass. Ok, that was weird, but lets go with it. One more thing! The horn, that’s the universal sign for saying hi to one another, for a taxi to ask if you need a ride, for someone to let you pass and at the end, if you’re doing something wrong you don’t even know if you can rely on the horn or not. For the metro I used a day pass card for 20 AED that I had to recharge everyday. It works better like that if you travel more than 5 times a day. I always get in the pink one, for women only. When you see the crowd of men in the other one, you’re just happy with their rule, not for safety, but for space. Finally I made it to the Dubai Mall hallway where I patiently waited for my friend.

We were in the fountain area, I get to see it by half and than other half, nice, but the Las Vegas one impressed me a great deal before. The way the lights of everywhere reflect in the water it’s amazing! Relaxing, even with all the tourists. Burj Khalifa has the colors of France as a sign of caring and support for the incidents there. Happy, excited, we start talking memories about the US times, about our crushes there, about how time changed us, but how the best things haven’t changed. We still want to move there, but we’re both still in other places. Well, you may never know.

A bit tired we head for the metro, to Burjuman, funny how I found a place 5 minutes distance from hers. On the main street you can see all kind of restaurants at the ground level of the tall buildings. Behind it’s the Indian neighborhood, small apartment buildings with too many laundry places in front. Apparently those are for all the men that came to work there alone, too lazy or busy to do the housework themselves, that’s why there are tiny cheap restaurants too. There’s a Carrefour near by. If you ask me, everything costs same as in Romania, keep in mind that the AED has the same value of the RON. So there you’ll find good deals, cheap food, but as a plus, UK, US, Spanish, Argentinian, Turkish sweets. All the Arabic naming takes some time of getting used to, for an European it’s either interesting and fascinating, either cold and strange.

I went to sleep with too much on my mind. So many cultures to be digested and accepted, otherwise Dubai, we’re not friends. It’s like I took all the Arabic soap operas and the Bollywood ones with the music, dance, wardrobe, the dot on the forehead, the jewelry use and set them all in motion in front of my eyes. In Europe they migrated with the religion, here, they brought it all, they even have now second generations born and raised there. So if you’re from the American Continent or European or Australian just accept to cross the street wherever whenever, then ignore all the noisy discussions in some language you’re never going to get, the privileges for women in transportation or any lines. Just take it all as it is and make the best of it!

Day 2.

After 8 hours on the night bus, 5 more on the plane, 2 of facing the city and cultural impact, 2 of walking, I went to sleep very late. But because I really wanted to visit the site in Dubai of the company I work with, I woke up early, to be at IBN Battuta at 8:30 AM. That’s one rush hour away from where I was staying.  But it was worth it. Same air, same kind of people, same energy. I did not stay for longer than half an hour, it is in freezone Dubai, where it looks like they have other rules, fees, days off..or anything else you can think of.

On my way back the first natural stop was Atlantis The Palm. If you’re with family, boyfriend/girlfriend, group, it’s worth spending the day in the aqua adventure park. But for me, by myself, it would have been boring so I just walked around for a while. I got mad at them there. You have to have cash on you, AED only, 20 AED round trip by tram. Credit cards not accepted, no exchange place around, no ATM. But if you have 15 for one way, up, in the hotel you will find an ATM. I don’t know how it helps them all this fuss with the money, because there were many angry people.

Again, big Indian families who don’t have a clue on how to take a photo. I met a nice couple whom I helped with directions and photos. Funny, they were talking in Portuguese among themselves, just a bit of English with me and then they asked for French maybe? And I said Spanish? So .. we worked it out.

From there on I went to the Dubai Mall again, to see the area in daytime, more like sunset time, considering how long it took me to do some shopping in my favorite places, Victoria’s Secret and Forever 21. I totally recommend a walk around the mall, where the palm trees with constant Christmas lights are! All touristic areas, but not too crowded this time of year. Also please use the information desks! Those guys are amazing! They know every corner by heart, they just answer in one second.

As you see all the Muslim wives all covered, same you’ll see them with too many shopping bags out of the most expensive Dubai’s Mall shops. They just get all dressed up for their husbands later. I don’t even want to think about a man who I’d agree to do this for. But I respect their beliefs.

I remembered a bad thing now. There was this Arab guy who started following me, for about one hour. It was funny after all. In the mall with at least 500 other people there was nothing that could have happened, but just the fact that he was stopping 3 m next to me, once in a while, or walk parallel on the other side was freaky. I told him a few times:

Really? Still following me? Just give it up.

I guess he did, I lost him at some point. There were some other idiots like him, making sounds such as “pisi”, “pss”, ok you fools, for the record, I love cats, but I’m not one. There’s a saying, “I’m gonna stare at you till you marry me”. True that. They’re clueless when it comes to approaching a lady outdoors, but that’s fine in their culture.

Hmm, later, for dessert I had some cinnamon sticks from Auntie Anne’s place. Just delicious! I bought Hershey’s too. I know I miss the US, no reminder needed.

Once in a while you hear the music for the prayer, it sounds nice, or I like it. And there is space for pray next to each bathroom. In the mall, did not really see anyone using it.

Tired, I get back to the hostel, for one hour rest, because I wanted to see the Marina by night. The reflection of the lights in the water there. Pretty pretty, but there’s no place like New York, there’s nothing like my favorite skyline. But the Marina I may say it’s a nice place to be! Different than the rest of Dubai. No dressing restrictions, so many European faces, so much cute English around me. I thought some were too indecent compared to the black and white couples. Back home I packed decent, I don’t need to catch anyone’s eye because of too much skin shown. People here were jogging, were out for dinner of any kind, you can find the world’s cuisine here. You can go for a night stroll or for a cruise on the yachts. Romanian restaurant, I didn’t find, did not really look either. But I saw American, Asian, African, Central American and too many types European. The longest day I’ve walked there, more than 12 hours. But it was all worth it! I wanted to go out at night, but I changed my mind, now I’m thinking if I should regret it?!

At the hostel the German girls were chatting on Skype with friends back home, out of a few words I could have seen what their day was, but I just felt asleep instead.

Day 3.

There was no way for me to leave my bed before 9 AM this time, I even postponed the morning on the beach. I chose to visit the old town, the Gold Souk, Spices Souk, souvenirs, Shisha stuff and the Creek. I fall in love with the smell every single time we pass by a Shisha thingy stand. I have never tried it, but that’s just me. The day before I talked a bit with others in the hostel. This hostel was actually just a group of rented apartments under the same name. I think all are the same in Dubai. All around 30$ per night. So, there was this Indian guy who told me lots of stories about his life, where he lived, where he traveled in Africa, where he met a Romanian too, then Europe, Asia and America. He’s my kind of person. I tell him that I booked the safari for 3 PM so I had about 4 hours to explore the creek.

I don’t have any plans, give me 10 minutes to get ready and I’ll go with you. If you want and you’re ok.

Yep, why not? Good conversation and a private guide? Sign me up!

Lately, I’ve noticed something very useful. How much the US helped me. How it changed me. With their English. With “you” used no matter the age of the person, we don’t have that back home. I love it when I get to meet someone, twice my age maybe, and I can just talk without the superficial polite way of Romanian people, in general.  I can easily talk about my 3 years of travel while someone talks about 20 years of adventures. I like how we stay at the same level, or how some take care of me, but no one treated me like a stupid kiddo who has too much to learn in order to get where one is. Actually some are amazed by the amount of things I experienced in such a short period of time and they appreciate me.

Ok, going back, the man from India wants to settle down in Dubai, but paperwork takes forever so he does a little tourism too. That’s why he offered to be my guide. Best idea! Why? Well.. There are Arabs, but those are the rich people, a street person, a vendor would be an Indian, Pakistani, Iranian, but they all get along ok in Hindi. If I would have been alone with just English .. lets say it would have been boring. And as a plus, I had my private photographer, in case anyone has questions. We took the metro to an old station, well, new, but the design inside was oldish.

[facebook]

[/et_pb_text][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” url_new_window=”on” button_text=”check out part 2 – spre partea a doua apasă aici” use_background_color=”off” background_color=”#962e0f” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″ button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/11/dubai-see-you-soon/”]

[/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *