America de Nord
In love with him, or Miami?

In love with him, or Miami?

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/first-time-in-miami-part-1/” url_new_window=”on” button_text=”go back to part one – vezi partea întâi” use_background_color=”on” background_color=”#d87431″ background_layout=”dark” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

Ante-Scriptum: TE ROG CITEŞTE! – PLEASE READ!
Toate aticolele încep cu versiunea în română, pentru o versiune în engleză te rog să citeşti de pe la jumătatea lui spre final. Fotografiile sunt pe întreg articolul, nu se repetă!
All articles begin with the Romanian version, for English please scroll somewhere in the middle till the end. Also, pictures are unique, not the same in the first and second part. Enjoy!

[/et_pb_cta][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

Planul meu pentru azi? Plajă! Chiar am venit pentru 3 zile să stau la plajă, de una singură. Ne întoarcem la hostel, el îşi ia bagajul şi pleacă, eu raman la micul dejun. Da, e inclus. Miami e scump, dacă vrei hotel, undeva la 100$ găseşti, au şi cei de aici camere. Designul interior e pe placul meu, dar tot nu aş da atât, poate pentru o noapte specială. Acum vă întrebaţi cum am reuşit să fotografiez interiorul camerei totuşi?

Ce se găseşte la micul dejun? Pâine albă/neagră/cu seminţe, simplă sau prăjită, cutiuţe mici delicioase cu dulceaţă de căpşuni, struguri, mere; cutiuţe cu cremă de brânză (astea-s slăbiciunea mea la orice hostel în SUA); cereale cu lapte; fructe; cafea; ceai. Şi nu discutăm despre combinaţiile mele pentru mic dejun! Da? Şi acum, soare, valuri, plajă şi linişte! Nu are rost să mă opun, de oceanul ăsta mă îndrăgostesc iar şi iar.

Revin la hostel pe la 6 seara. Ai de mine cât e de plin! Un cuplu de argentinieni mă şi duce cu gândul la o telenovelă, Căpşune cu zahăr. Au ocupat toată bucătăria, dar gătesc ceva bun, oricum, miroase tare bine. La piscină e un grup ce stă la plajă, oare de ce ai face asta când ai oceanul la 5 minute distanţă? I just don’t get it.

Caut şi eu un loc la priză ca să-mi văd pozele pe laptop. Pozele din ultima săptămână, din Los Angeles şi Las Vegas. Aşa nu-mi place când vreau să văd prima dată nişte poze, să am pe cineva lângă mine, iar acum era un băiat. Care atât se uită la mine de imediat îl întreb ce vrea. Well, not really, că e blond cu ochi albaştri şi foarte drăguţ. După vreo 10 minute zice şi el ceva:

Can I charge my phone here next to you?

Really now? Altceva mai bun nu a găsit? Mai are şi accent european, din Franţa, parcă. Deja mi-am pierdut interesul. Îl mai ignor puţin, dar nu renunţă. Eu şi răbdarea mea inexistentă cu persoanele care nu-şi găsesc cuvintele în engleză, devin brusc destul de răbdătoare (eh, se mai întamplă). După cum am presupus, era din sudul Franţei, în concediu, o lună în Miami, parcă tot a doua lui zi acolo?! Din una în alta, stabilim să ne vedem la bar după 2 ore.

—De o oră mă uit la laptop şi pur şi simplu nu-mi amintesc dacă au fost două sau trei zile. Cred că 3, dar a zburat timpul de la cât de frumos a fost!—

Stabilisem cu băiatul că ne vedem jos, la bar, unde se dau cocktailuri gratis pentru fete, de la 7 la 9PM, if I’m not wrong. Bem 2-3 pahare şi ieşim. Nu-s singură, deci he leads the way. Cam aşa functionează. Nu-mi bat capul cu direcţii când e cineva cu mine. Dacă e fată, să spunem că totuşi mă uit pe unde merg. Yep. I so trust us. Not.  

Let’s stop for a mojito!

Bine, mai bem ceva. Nu-mi stă în obicei, dar o excepţie mereu confirmă regula. Oricum eram într-o companie plăcută. Parcă am furat o pagină din manualul călătoriei de cuplu. Nu vreau, dar nu-i atât de rău. Intrăm într-un club şi dansăm câteva ore pe ritmuri latino. Pentru fete era gratis până la 12 noaptea, apoi costa 5$, el a plătit 10, sau 20. Not fair, I know! Ne întoarcem la hostel şi în faţă, pe băncuţă mai povestim câteva ore. E enervant cât de uşor te deschizi în faţa cuiva cu care nu ai de-a face zilnic, când uiţi de masca societăţii. Chiar spui ce îţi place şi ce nu, că nu superi pe nimeni şi chiar dacă o faci, nu rămâi cu grija asta non-stop.

Dimineaţa următoare luăm micul dejun, apoi ieşim la plajă. Recunosc, e mai usor să ai pe cineva care îţi poartă de grijă, cu care poţi să-ţi laşi lucrurile şi să mai schimbi o vorbă.

Portugheză, spaniolă de America de Sud, franceză, italiană, germană, rusă, chineză, jur că stând pe plajă, doar ascultând oamenii vorbind poţi uita că eşti în SUA!

Plaja de aici nu are boxe sau muzică de la fel de fel de baruri, e tare liniştită. De Florida vorbesc acum, California e altă mâncare de peşte. Spre mirarea noastră auzim o piesă, puteam să jur că-i in română, deh, aud foarte bine!

Hei! I think they’re Romanian!

Îi spun după ce se întoarce din ocean. Şi aud:

Hai, vii?

Spune tipul către prietena sa. Mă apropii de ei:

Salut! De unde sunteţi?

Da, fac asta des. Ca un detector mobil de limba română. Când o aud, trebuie să spun ceva, bine, dacă respectivii nu mă fac de râs pe acolo …

Erau din Republica Moldova, de un an în SUA, veniseră cu Work and Travel şi au rămas acolo. Ceva ce eu nu aş face, prea mare riscul, prea multă bătaie de cap. 

Aşa trece încă o zi în Sunshine State. Seara el se gândeşte să-mi prezinte şi “zona de oraş”, cum îmi place să o numesc, din South Beach. Terase, restaurante, magazine scumpe, dar şi pentru tot omul. Palmieri şi iar palmieri.

M-am lăsat cuprinsă de farmecul oraşului. Aş putea spune că a urmat o noapte de dragoste, că m-a purtat pe braţe până în cameră, că am băut puţin vin, că a fost ca şi cum ne-am cunoaşte de-o veşnicie şi dimineaţa ne-am trezit îmbrăţişându-ne.

Dar nu, nu spun asta. De ce? Păi uite, ce nu am zis depre hostel e că au o regulă de bază:

Nimeni nu doarme în alt pat decât al său, oricum eram 30 deja; în cazul în care te gândeşti să mergi cu iubitul şi să ocupi 2 paturi dar speri să dormi cu el, not gonna happen! Vă mai şi verifică noaptea din când în când; până la urmă, e pentru siguranţa tuturor.

Dimineaţa următoare facem o plimbare pe plajă şi încă ceva ce e a “must do” oriunde mergi. Mergi la un supermarket. Îmi place să văd cât costă tot, ce produse au( la cosmetice mă opresc cu orele, au preţuri mult prea bune în SUA), verific practic dacă aş putea să trăiesc acolo.

Mai târziu, m-a condus la aeroport. Despărţire ca în filme, a stat cu mine până unde l-au lăsat paznicii apoi am plecat fiecare pe drumul nostru. Sigur că am dat apă la şoricei, aşa cât pentru toată vara. Mi-am amintit acum ca am cumparat un breloc de acolo, singurul, un şlap roz. Amintirile mari stau mai bine în lucruri micuţe.

E ok sau nu să te îndrăgosteşti în vacanţă? Nu atunci când probabil vă vedeţi înapoi acasă, vorbesc de o situaţie în care nu o să mai vezi persoana vreodată, dar totuşi, îţi place atât de mult că nu te poţi abţine!

Personal, eu spun că nu.

De ce? Simplu. Dacă îmi place personalitatea cuiva, într-o zi pot să mă îndrăgostesc cât alţii într-o lună, deci să nu riscam o suferinţă inutilă. Been there, done that!

Eh, că o să vorbesc în toate articolele de un blond cu ochi albaştri, sigur, altul de fiecare dată, sigur, dar e altă poveste. În primul rând, e mai simplu să explorezi un loc nou cu o persoană de sex opus, apoi îmi şi îndulcesc ziua, dar suntem prieteni, nimic mai mult.

Şi aşa m-am întors în Romania fericită, îndrăgostită, mulţumită de întreaga vară, puţin mai matură, dar să nu exagerăm. Fluturaşii din stomac s-au calmat încet, încet, aveam eu un plan fix, să plec cu H2b în toamnă după ce îmi dau licenţa.

Da… foarte fix. Au trecut 16 luni de atunci şi tot aici sunt. Ce-i drept, am vizitat încă 9 ţări între timp.

 English version

He asks about my plan for today. Well, just stay at the beach? Three days of sun, sand and waves only! We get back to the hostel, he takes his bag and leaves, I stay for breakfast. Yes, it’s included. Miami is expensive, if you want a hotel, you won’t find any at less than 100$, they had rooms here, too. This style is my favorite, but still, I wouldn’t pay this much for a night. Now you might be asking why I have a picture with the interior of the room, well some things should be left unspoken.

What can you eat here? Simple or toasted white, wheat, dark bread, beagles, with small “boxes” of apple, orange, strawberries, wild berries jam and cream cheese, these are my weaknesses anywhere in the USA; also milk with cereals; fruits; coffee and tea. We’re not going to talk now about a breakfast of mine!

I am ready now for a day at the beach! Getting sunburned! I fall in love with this ocean each and every time! Can’t help it.

I leave it finally and get back to the hostel around 6. I felt like in a soup opera there, with this Argentinian couple, like in Morangos Com Acucar. They’re cooking, hmm, but the smell is so tasty! A group is by the pool too, why would you do this when you have the ocean next door? I just don’t get it.

I’m in search for a plug in spot for my laptop. I really want to go through my pictures of the last week in Los Angeles and Las Vegas. I so hate it when someone sits next to me when I want to look at something, and now, there’s this boy. If he doesn’t stop staring at me in the next minute I’m going to ask what’s his problem. Eh, well, I’m not. He’s a blond, with blue eyes, really cute. After 10 minutes he says something.

Can I charge my phone here next to you?

Really now? That’s the best you’ve got?

He has an European accent too, French, I think. My interest fades away. I was ignoring him a little, but he doesn’t give up. Me and my nonexistent patience with people who can’t find their words in English(well, I’m not always like that), in an instant we both become patient. As assumed, he’s from the south of France, in his holiday, a month in Miami, in his second day there?! One led to another and we decide to meet at the bar in two hours.

—It’s been an hour now and I still can’t decide if I spent 2 or 3 days there. I’d go for three, time flew because it was amazing!—

We’ve decided to meet downstairs, at the bar, where they give away free drinks for girls, 7 to 9PM, if I’m not wrong. We drink 2 or 3 cups and we go out. I’m not alone, so he leads the way. That’s how it works. I don’t bother with directions if someone is with me, if the someone is a male, with a woman, I look around. Yep. I so trust us. Not.

Let’s stop for a Mojito!

Ok, one more drink. That’s not like me, but every rule has it’s exception. Anyhow, the company was nice. Feels like I stole a page from the “happy couple travelling” manual. I don’t want to, but it feels good. We go to a club and dance the night away on latino rhythms. For girls it was free entrance till midnight, then 5$, for guys it’s 10-20$? Not fair, I know. We walk back to the hostel and spend half night talking on the bench in front. It’s annoyingly easy to open up in front of someone you don’t have to deal with every single day, when you forget about the society mask. You admit to what you do or don’t like, you don’t give a damn about upsetting anyone and even if you do, by tomorrow, you won’t care anymore. 

Next morning, after breakfast we head to the beach. I give you that! It’s nice and easy to have someone to look after you once in a while.

Portuguese, South American Spanish, French, Italian, German, Russian, Chinese, I swear that just by lying on the beach and listening to others you can forget you’re in the USA!

So the beach here is quiet, no loud music, peaceful. Well, I’m talking about Florida, California, that’s a different story. To my surprise there’s a song playing near by and I can swear it’s in Romanian!

Hey! I think they’re Romanian!

I tell him while he’s walking back from the ocean. Right away I hear:

Hai, vii?

Says the guy to his girlfriend in Romanian. I get closer, say hi and ask where are they from. Yeah, I do that a lot. I’m like a mobile Romanian language detector abroad. When I hear it, I must say something, that if they won’t embarrass me.

They were from The Republic of Moldova, living in the USA for a year now, they got there with work and travel and stayed. Something I would never do, too great the risk, too complicated.

That’s how another day in the Sunshine State goes by. At night he decides to show me the city area, how I like to name it, from South Beach. Restaurants, expensive shops, nice streets, palm trees and palm trees again. I got conquered by the city.

I could say a night of love and passion happened next. That he carried me in his arms to our room, we drank wine, it was like we met years ago and everything felt into place. And in the next morning we woke up in each other’s arms.  Oh, but I won’t say it.

Why not? Well, let’s see! What I didn’t say about the hostel earlier, apart from the other 28 people in that huge room, there was a basic rule, nobody sleeps in someone else’s bed. So if you were planning on going with the boyfriend/ girlfriend and hope to at least sleep next to him/ her, that ain’t gonna happen. And I get them, it’s for our safety after all.

Next morning we stop by the market, Target it was, I think. This is a must do for any traveler. Just go in a supermarket, see what they sell, see what they eat, compare, judge, I, for a change, picture myself living there. It’s a way of understanding the people in the country you are!

Later, he dropped me off at the airport, we said goodbye like in the movies. It’s funny now, when I think about it, we stayed together till the guard did not let him anymore, then we walked our separate ways.

I bought a key chain from there. The only one. A little flip-flop. Pink. I use to keep big memories in tiny things.

It’s ok or not to fall for someone in your holiday? No, not that someone you’re going to see again when you’re back home, the one it’s practically impossible to meet again. But still, you like him/her so much that you can’t help it.

I, personally, would say no. Why? Easy. If I like someone’s attitude I can fall in love in a day as much as some would in a month. So no, I can’t afford the risk. Been there, done that!

Hmm, am I going to talk in almost all my articles about a blond with blue eyes, a different one every single time, yes, that I will, but that’s another story. It’s easier to explore a new place with someone from the opposite sex and much more fun with someone you just met, travelling like you.

Had to take a picture of the food!

So, here’s me, back to Romania, happy, in love, grateful for the amazing second summer in the USA, a little grown up, but let’s not make a big deal out of it. The butterflies in my stomach were quiet in the end, I had a plan there, take my final exam, graduate and go back with H2B visa. Yeah, right!

Awesome plan! It’s been 16 months since and here I am, did not go back, but did visit 9 more countries in the process.

[facebook]

[/et_pb_text][et_pb_image admin_label=”Image” src=”https://40.media.tumblr.com/17cb4731fda7b1bf8f77bb247ca4af40/tumblr_nwqhpb0Om01ui7hw7o6_540.jpg” show_in_lightbox=”off” url_new_window=”off” animation=”fade_in” sticky=”off” align=”left” force_fullwidth=”off” always_center_on_mobile=”on” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”] [/et_pb_image][et_pb_cta admin_label=”Call To Action” button_url=”http://andreeaguta.ro/2015/10/first-time-in-miami-part-1/” url_new_window=”on” button_text=”check out part one – înapoi la partea întâi” use_background_color=”off” background_color=”#d66831″ background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid” custom_button=”off” button_letter_spacing=”0″ button_use_icon=”default” button_icon_placement=”right” button_on_hover=”on” button_letter_spacing_hover=”0″]

[facebook]

[/et_pb_cta][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *