walk with me in Bruges

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

[facebook]

De ce Belgia? De ce acum când toată lumea profită de ultimele raze de soare în Grecia sau Italia eu aleg o destinaţie în care toamna s-a stabilit deja? De ce nu? Era următoarea pe “listă”, spun eu, cu toate că e un motiv acolo, special, pe care o mână de oameni îl cunosc. Oricum, e un prilej să văd cum se amestecă arhitectura olandeză, germană şi britanică în culori verzi-arămii, într-o mică ţărişoară, apoi waffles. Şi bere, ar spune unii.

Cu vreo 3 săptămâni înainte, studiez piaţa Wizz low cost flights şi aleg zborul preferat. Deschid 10 pagini de hosteluri(a, b) şi locaţii airbnb, verific distanţe, costuri, poze şi decid. Rezerv tot ce trebuie.

Să facem bagajul! Umbrela, câteva tricouri, o pereche de pantaloni lejeri, o fustă, lenjerie intimă, botine, ştrampi şi punga cu lichide(Wizz’ul e tare permisiv.. avea o doamnă în faţa mea 4 pungi pline, plus make-up). Cu blugi mă îmbrac, o bluză, adidaşi, geacă şi fular.

Cluj, 5AM, temperatură de sfârşit de vară, cobor şi eu din taxi cu ghiozdanul şi gentuţa(Wizz air free bags) în aeroport. Căldură, agitaţie, oboseală. Coada tradiţională de la poarta de îmbarcare deja era formată, că doar suntem români. Da de unde priority boarding! “Ce e ăla maică, ce se bagă în faţă?”, întreba o tanti în timp ce îmbrăca o a treia geacă de iarnă, precum a sa fiică şi nepoţică, doar nu luăm bagaj de cală când putem purta dulapul!!

Plictisită, întreabă tipa de acolo dacă mai are cineva îmbarcare prioritară, asta în timp ce se îndrepta spre ieşire. Da de unde să mă observe! Ehh, well, măcar am un bagaj gratuit in plus. Încet, încet, ne înghesuim în cele două autobuze care aşteptau să ne ducă la avion. În timp ce stewardesa spunea “…has 8 emergency exits” eu deja dormeam. Trezită în final de anunţul pilotului care spunea ca urmează o aterizare cu pilot automat, ahh, and what’s next?! românii aplaudă! Să fac asta e ca şi cum i-aş aplauda pe şoferii de la Ratuc Cluj într-un moment de glorie în care reuşesc să conducă 2 minute fără o frână bruscă..and that’s not gonna happen!

Ok, moving on! Urmăresc semnul de bus spre ieşirea din aeroport, ajung acolo, pustiu. Mă înfofolesc repede, că doar în Belgia erau vreo 12 grade şi vânt puternic, -welcome autumn!-, apoi observ un băiat şi o fată ce se îndreaptă spre un aparat de bilete. Ahh, era baiatul drăguţ cu ochi albaştri pe care l-am văzut încă din Cluj, cu tot cu un suvenir cu tricolorul agăţat de ghiozdanul său. Deci el e de aici, trebuie să ştie ce e de făcut!

Hi, do you know how this works? Where does the bus to the train station stop?

Ca să vezi, tipa era româncă, cu Erasmus. Ne descurcăm, urcăm, cu cele 2 geamantane uriaşe ale ei şi începem să povestim.

El, din Gent, în vizită în România, la o fată pe care a cunoscut-o tot cu Erasmus în Elveţia, dacă nu greşesc. Ea, fostă participantă h2b în SUA. Discuţiile se leagă uşor, facem schimb de fb, că cine ştie cand ne-om mai intersecta drumurile, apoi, e frumos să mai vezi fotografii din vacanţele altora!

După ce am schimbat 3 trenuri am ajuns în Brugge. În general am bilete cumpărate online. Aici, pentru cei sub 26 de ani, parcă, un abonament cu 10 călătorii e cam 50 euro, apoi o călătorie e 6euro(Belgian rail). Am avut nevoie de 4-5 aşa că le-am luat individual. Ca şi mine, dezordonat, e şi stilul meu de a umbla în lume. Din Charleroi în Brugge, în Antwerp, în Gent şi înapoi în Charleroi, în cerc, spirală, cum vede fiecare harta.

Caut acum foaia cu indicaţii spre Brugge hostel. Prima la stânga, apoi dreapta şi tot în faţă, până la strada Asdfghjklstraat. Adorabil! Aproape şi uşor de găsit.

Aşteptând la coadă, aud pe cineva vorbind în română în cealaltă cameră, e chiar fata de la recepţie. Se uită pe rezervarea mea şi exclamă: “aaa România! De unde eşti?” Ca job de vară e o bună activitate, zice ea. Îmi spune unde găsesc ceai, cafea, ce activităţi sunt în seara respectivă, ce cameră am, dar şi că trebuie să aştept 2 ore până la check in.

 Of, e 12 deja şi încă nu am văzut nimic, nu-i bai! Pun telefonul la încărcat, iau prosopul pe care l-am primit, hainele, chestii de machiaj şi mă pregătesc frumos la baie. Gata! Las bagajele în dulapul de depozitare, închis cu cod(informaţie pentru cei speriaţi de hosteluri) şi cu harta în mână o întreb pe fată încotro e centrul. Îmi desenează puţin ce şi cum, multumesc frumos, împachetez harta, o pun în geantă şi ies pe uşă. “Aaa, a spus stângă, dreapta, sau invers? Lasă că îmi dau eu seama!” spun în gând în timp ce o iau spre dreapta…

Străduţe drăguţe, numai bune de fotografiat, un cadru foarte romanic, recomandat cuplurilor pentru o evadare de weekend! După ce că am camera foto şi telefonul ce mă mai încurc cu harta?! Am ajuns oricum în 5 minute lângă o catedrală(unde sunt uşile mari şi colorate)! Reperul perfect!

Întotdeauna încerc să evit aspectul de turist, doar că termin prin a purta ceva diferit decât stilul din locul respectiv, deci tot opresc priviri asupra mea. Dar asta nu a fost vreodată o problemă. Şi da.. am camera foto mereu aproape, nu se ştie când apare cadrul perfect.

O întrebare care deja mă distrează e:

Vaaiii, dar cine iţi face toate pozele aşa faine? Nu cred că ai mers singură.

Really now? Nu e ca şi cum eşti singur pe întreaga stradă, şi chiar şi atunci, aştepţi 5 minute şi cineva sigur apare în drumul tău. Iniţial ascult limba vorbită de persoanele din jurul meu, engleză/spaniolă, acelora mă adresez în special. Apoi, dacă e un cuplu undeva între 20-30, şi mai bine. Mai mereu el e cu un aparat foto profesionist(categoric mai bun decât al meu) fotografiindu-şi iubita, sau ea, cu acelaşi aparat, studiind fotografiile recent făcute. Mă apropii de persoana dezocupată şi întreb politicos:

Hi, sorry, do you mind? Can you please take me a photo?

, oricine răspunde ceva de genul:

Sure, where do you want it? Like this, like that? Good, I took one, let me take a closer one. I got a few, there, check them, let me know if they turned out ok.

Foarte simplu! Zâmbeşti, spui:

It’s perfect! Thank you! Have a good day!

şi mergi mai departe, sau chiar te oferi să le faci şi lor o fotografie. Cam asta e povestea celor de mai sus.

Şi pornesc mai departe pe stradă, în jos, pare-mi-se, o zonă aglomerată de turişti, veşnica stradă cu magazine. Intru în câteva cu ciocolată, nu de alta, dar oferă mostre şi e atât de bună!! Apoi în cele mai shiny, cu cercei, decoraţiuni, suveniruri.

Cum nu-mi doresc să rămân fără bani din prima zi, pornesc pe prima străduţă ce merge de-a lungul apei. Continui tot aşa. Felul în care locuiesc oamenii în case, pe apă, nu încetează niciodată să mă uimească. Şi sunt atât de simpatice! Apoi cum se reflectă pefect în apă, sub razele puţin călduţe ale soarelui de la apus.

Acum unul din momentele funny şi unii ar crede, not safe, când eşti singur. Plină zi, zonă turistică, dar nimeni pe stradă. Şi e pur şi simplu peisajul perfect. Un tip se îndreaptă în direcţia mea.

Hi, I can take you a photo if you want!

Da, sigur. Mulţumesc! Adevărul e că a picat la fix. Dar apoi:

why’ you alone?

, cel mai simplu rezolvi cam aşa:

my friends had a long night drinking so I decided to go for a walk alone for a while, but I don’t mind, thanks for the photo, bye.

În 99% din cazuri, it works. Se mai întâmplă să spună:

I can keep you company

, să spui:

No, thanks

e just about right. Dar să nu îmi spună cineva că un scenariu asemănător nu întâlneşti în Cluj la fel de uşor? Or maybe I’m just too cute to be left alone.

Râdem, glumim, mă uit la ceas, deja au trecut 4 ore. Mi-e puţin foame. Ce urăsc enorm e să merg la restaurante în vacanţă. Toate sunt cu specific. Aşa ceva găsesc şi acasă. Prefer street food: cartofi prăjiţi cu sosoul lor preferat, o waffle cu căpşuni, banane, sirop de arţar, caramel, ciocolată, frişcă(da.. mănânc prea dulce şi nesănătos, but oh well), o shaorma de la ei, un sandwish cu pâine cu n seminţe(şi credeam că doar olandezii au o obsesie pentru asta), etc.

Mă satur, prea mult chiar. Apropo, or fi waffles specificul lor, dar în Olanda sunt mult mai bune. Strict părerea mea. Cartofii prăjiţi îi servesc cu maioneză, cea belgiană e amăruie/picantă parcă spuse tipul, după ce mi-am ales-o pe cea olandeză, dulce.

Deja am revenit în piaţa centrală. Parcă-s desenate casuţele astea!

Ai zice că e o mare plictiseală, dar dimpotrivă. În stânga mea un copiluţ olandez, blond, aleargă zâmbăreţ după mama lui; în dreapta o fetiţă, spaniolă, atât de dulce, într-un cărucior, îmi zâmbeşte gângurind ceva. Din spate, mă depăşeşte un cuplu de bătrânei, venind la braţ, discutând intens despre un tur cu vaporul, într-un accent britanic ce se pricepe de departe. Ahh! Şi ce aud! Engleza mea! Accent veritabil american, în conversaţia unui grup de baieţi gălăgioşi, îmbrăcaţi lejer, dintre care unul, blond cu ochi albaştri, întoarce capul după mine. Eh, poate e şi vina mea.. că doar nu-mi întorc privirea în direcţia opusă când îmi place ceva.

Când eşti singur, oferă-ţi libertatea de a observa lumea din jurul tău, nu te grăbeşte şi nu te opreşte nimeni.

Începe ploaia. Oare să merg la hostel? Se înserează. Mă îndrept spre casă, dar pe o alee pe care încă nu am intrat, şi ce să vezi! Un micuţ parc, puţin ud, pare şi mai verde.

Ajung spre seară la hostel, îmi iau lucrurile şi urc în cameră.

Era gol, mă schimb în ceva comod ca să cobor în common area, să văd ce se întâmplă. Apare un baiat, uitasem, era mixed room. Nu-i bai. Baieţii sunt mereu mai drăguţi, noi fetele suntem rele între noi. My general opinion here.

Deja aud gălăgia în timp ce cobor scările, observ mai apoi câteva grupuri de chinezi, coreeni, britanici, nemţi şi americani. Seara trecută au avut degustare de bere, bine că azi nu e. Imediat începem un quiz. Managerul, un tip la vreo 30 de ani(don’t take my word for it), ne amestecă şi ne împarte în 5 grupuri de câte 5-6. Primim foi cu numele categoriilor şi numere pentru raspunsuri. Şi începem. History, travel, sports, arts. Unele întrebări mai grele, ai spune că ce-i şi cu ăsta, eu vin aici să mă relaxez şi mă pune să gândesc de parcă-s la şcoală? Dar e foarte tare! Un amestec de accente în engleză răsună în cameră, care mai de care mai dornic să câştige. Da, locul 1 primea bere gratis toată seara. Am avut un tip în echipă, cu un aer de băiat cuminte, britanic, pe toate le ştia, foarte simpatic. Câştigătorii au fost predominant americani(San Diego, Chicago).

Şi cam aşa se leagă discuţii într-un hostel. Uneori se organizează petreceri care ţin până în zori, alteori sunt tururi în grup prin oraş, la diferite obiective turistice. 

Un alt băiat, britanic, again, era la a 7-a lună de când e plecat în jurul lumii cu un rucsac uriaş. Când începe să spună cum s-a întors din Rusia, azi e aici, mâine în Roma, într-o săptămână în Grecia, mai că iţi vine să te porneşti la drum. Mie, cel puţin. Doar că aş avea nevoie de vreo două geamantane…

Ajunge şi la mine oboseala celor 4 ore abia dormite de noaptea trecută şi urc la somn. La propriu, pentru că am nimerit patul de sus. Dimineaţa am văzut că sub mine dormise băiatul inteligent de la quiz. Nice, huh?! Şi lângă, tipa din SUA. Repejor imi adun lucrurile, merg la duş, mă îmbrac, fac check-out’ul, las bagajele iar şi ies la o mică plimbare.

În orice loc nou bătătoresc drumurile turistice mai întâi, apoi pornesc în direcţia opusă, aşa că uite-mă spre marginea oraşului, într-un cartier rezidenţial. Liniştit şi curat! Categoric, mi-am satisfăcut poftele cu ceva dulce înainte de a porni la drum.

La gară, urc în trenul spre Antwerp unde găsesc o cu totul altă lume!

English version 

Why Belgium? Why now when everyone is going towards the sunny places, such as Greece, or Italy, I choose a place where autumn already settled in? Why not? Was next on “the list”, I say, but there’s another reason, only a few people know about.

Anyhow, it’s an opportunity to see how Dutch, German and British architectures go together, in green’ish-cooper colors, in a small country, then they have waffles, and beer, some would say.

Three weeks ahead of time, I study the Wizzair low cost flights and select the right flight. I open a few pages of hostels(a, b) and airbnb, check costs, distances, pictures and then decide. Booking everything is a must. Takes worries away.

Let’s pack! Umbrella, some T-shirts, a skirt, a pair of home pants, panties, bras, leggings, high heels for fall and the liquids bag. Wizz is highly permissive, a lady in front of me had 4 full bags, plus make-up. I wear jeans, a sweatshirt, snickers, jacket and a scarf.

Cluj, 5AM, end of summer temperature, I get off the taxi in the airport with my wizz air free bags, the backpack and my shoulder walking bag. Too hot, too noisy and I am too tired for this. First thing, I see the traditional line in front of the boarding gate, we’re Romanian, why not stay in line for one hour, if there’s one?! Don’t you dare dreaming about priority boarding! “What’s that? Why is she cutting the line?” was an old woman asking while putting on the third winter coat, same as her daughter and grand daughter, why pay for a checked bag when you can wear the entire closet?

While heading to the door, the check-in lady asked in a bored tone if there’s anyone with priority! Don’t get your hopes to high, she did not see me, at least I have an extra free tiny bag. Slowly, we try to fit in the 2 buses waiting to take us next to the plane. By the time the flight attendant was saying there are 8 emergency exits, I was already asleep. I woke up on the pilot’s announcement that he’s using the autopilot landing, and what’s next? Romanians clapping! Doing that, is like clapping for the local buses drivers in Cluj, in that very special moment, that never happens, when, for 2 minutes, they don’t use the brakes out of the blue.

Ok, moving on! I follow the bus sign to the exit, I get there, there’s no one. I put on all my clothes, get warm, cause there were like 12 windy degrees. Hey! Autumn! Then I see a boy and a girl heading towards a vending tickets machine. Ah! It’s the sweet guy with blue eyes that I saw in Cluj, the one with the tiny souvenir, a traditional hat of ours, with a flag attached to it. So he must be from here, he should know what to do now.

Hi, do you know how this works? Where does the bus to the train station stop?

Also, the girl was Romanian, starting a semester of Erasmus. We make it through, we get on the bus with her 2 big suitcases and start talking.

He’s from Gent, visiting a girl in Romania whom he met in Switzerland last semester, then, she is an ex h2b participant in the USA. Lots to talk about, we exchanged fb, who knows when we’ll cross each other’s path, also, it’s nice to see good holiday pictures.

After changing 3 trains I got to Brugge. Generally, I get tickets online(Belgian rail). Here, for the people under 26 a 10 trips ticket is about 50 euros, then one journey 6 euros. I needed like 4-5 so I bought those individually. Same as I am, is my travel style. From Charleroi to Brugge, then Antwerp, also Gent and back to Charleroi, a circle or a spiral, just check it out on a map.

I start searching now for my papers with directions to the Brugge hostel. First left, then right, straight ahead till the street Asdfghjklstraat at the end. Lovely! Close and easy to find.

For my surprise, while waiting in line I hear Romanian, it was the reception girl. She checks my reservation and surprised, she asks “where from?”. As a summer job, she says, it’s a great one, good opportunity to get money, meet lots of people and have fun. Then she tells me where coffee, tea are, what is going to happen there tonight, my room number, but also that I have to wait 2 more hours to actually do the check in.

Ahh, it’s already 12 and I haven’t seen a thing! No worries. I plug in my phone, take the towel she gave me, then my clothes, make up stuff and get ready in one of the common bathrooms. I just leave my bags in the storage room, locked with a code(special info for people afraid of hostels) and with the map the girl gave me I go back and ask her witch way is the center. She draws a walking plan, I say thank you, fold back the map, put it back in the bag and go out the door. “Well.. she said left, right, or the other way around? I’ll figure it out!” I think while walking to the right..

Cute streets, just perfect to be photographed. I have the camera, the phone, why would I walk around with a map too? I got in 5 minutes next to a cathedral(where the colorful doors are), great orientation spot!

I always try to avoid looking like a tourist but I end up wearing something different than the locals so I get looked at anyway. But this was never a problem. And yes.. the camera is practically glued to my hand, you may never know when the perfect scenery appears!

Funny-annoying’ish question:

Who’s taking all those great pictures? I can’t believe you went alone!

So far and so on.

It’s not like I’m the only one on the street, even then, in a couple of minutes you wait around and someone comes up in your way. First, I listen to them speak. I prefer English or Spanish. Then, if it’s a couple between 20-30, it’s even better. Him, holding a much better camera than mine, taking pictures of his lover, or her, holding the camera, checking out pictures. I get close to the one who’s not busy at the moment and I ask nicely

Hi, sorry, do you mind? can you please take me a photo?

anyone would answer:

Sure, where do you want it? like this, like that? Good, I took one, let me take a closer one. I got a few, there, check them, let me know if they turned out good. 

Easy peasy! Smile and say:

It’s perfect! Thank you! Have a good day!

and keep going or even offer to take a picture of them also. That’s one case scenario.

I walk into the main shopping street, I check a few chocolate ones, for the free samples only, they’re yammyy! Then the shiny ones with earrings, necklaces, decorations or souvenirs.

Considering it’s my first day, I keep my money in my pocket for now and walk along the river. It’s amazing how some people leave, basically on water. These houses are so cute and the reflection on water it’s so warm and romantic at sunset.

Second case scenario, funny, not so safe one. Touristic area, full day, no one on the street. I really really want a picture here and there’s a guy coming my way.

Hi, I can take you a photo if you want!

Yes, sure. Thanks.

Truth be told, he was right on time. But then he asks:

Why’ you alone?

The easiest way to get out of this is like this:

My friends had a long night drinking so I decided to go for a walk alone for a while, but I don’t mind, thanks for the photo, bye.

It works, almost every time. There’s a slight chance he says:

 I can keep you company!

but a:

No, thanks

would do. Now, don’t tell me something like this doesn’t happen in Cluj, too? Or maybe I’m just too cute to be left alone.

Time flies, I’ve been walking for 4 hours. I feel a bit hungry. What I hate the most is go to a restaurant on holiday. All have a specific, like Greek, Chinese, Italian. I can have that at home as well. So I’d rather have street food: french fries with their favorite sauce, a strawberry, banana, topped with maple syrup, caramel, chocolate and whipped cream waffle( yeah, I eat too sweet and unhealthy), or a wrap, a sandwich with all kind of seeds( and I thought Dutch people are crazy about seeds).

I’m full. Personal opinion, Dutch waffles are way better, even though these seem to be a Belgian specific! Fries are served with Belgian sour mayonnaise or my choice, sweet Dutch. Back in central square. These houses!Perfect for a romantic get-away weekend!

You’d say it’s so boring, but quite the opposite. To my left there’s a Dutch blond child, running happily in his mother’s arms; to my right, a sweet Spanish girl in a trolley just gave me a smile. An old couple, holding hands is walking past me, talking loudly about a boat trip in a very British way. Ahh! And what’s that sound to my ears?! American English, that’s my weak spot. There’s a group of noisy boys, casually dressed, one had to be a blond with blue eyes. And that’s what makes me turn my head!

So when you’re alone keep yourself busy, give yourself the freedom to observe the world around you, no rush needed.

It’s a moment to escape the world in order to get to know it better.

It starts raining, it’s getting dark. Should I go to the hostel? I head home, but on a new alley, where for my surprise, I see a tiny green park.

Late night I get back, pick up my bags and go up to my room. It was empty so I change into something comfortable. Heading for the door a guy comes in. Oops, forgot I booked a mixed room, but that’s not a problem, I like boys, us girls, are mean.

In the common area I find groups of Chinese, Korean, British, German and American. Last night they had beer testing, lucky me, today it’s a quiz. The manager, a man around 30, mixes us up and splits us in groups of 5, with 5-6 each. We get some papers with categories and space for answers. You’d say why would I act like I’m in school while on holiday?! Because it’s so much fun! History, travel, sports and the list can go on. A mix of English accents could be heard in the room. First place got free beers all night.

There was a guy in my team, nice, cute, a know-it-all. But the winner was the team with the Americans. Later on, a British boy was telling us how he’s on his 7th month around the world, it’s amazing how he just got back form Russia, tomorrow will be in Rome, then Greece, it almost makes you pack your bags too, in my case, at least 2 suitcases.

That’s a glimpse of what happens in a hostel, other times you can go in tours, parties with them or just hang out and dance in the open space till dawn. 

The 4 hours of sleep from last night finally got to me. So I, literally, got up to sleep, in the top bunk bed. In the morning I saw the boy from the quiz in the bed under mine. Nice, right? And next to him, the girl from the USA. I gather my things, take a shower, get dressed, check out, leave the bags and go for a morning stroll.

When I travel, I start with the touristic path, but then I just go the other way, so there’s me, on the town line, next to a residential neighborhood. Quiet and clean! Definitely, I’ve seen everything and I am ready to go.

At the train station I take the train to Antwerp where I find a completely new world!

 

 

[facebook]

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]